Mă uitam prin mailuri şi brusc, mi-am adus aminte că nea Tudor mă anunţase că vine săptămâna viitoare la mine, îşi luaseră bilete de avion, el şi soţia lui aveau programarea anuală la medic. Dar dacă nu mai ajung acasă? Ei bine, dacă trenul n-o să mă lase să cobor pe undeva, vor fi mai … Continue reading Trenul 12 Sărbători

-La cât termini? -La trei, e vineri, azi terminăm mai repede. -Ok, la trei sunt în parcare. Să te grăbeşti, te rog, la recepţie închid la ora patru, ninge ca naiba şi parcă văd că o să fie iar blocaj pe autostradă. Ai luat tot ce-ţi trebuie? Nu mai avem timp să trecem pe la … Continue reading Trenul 11 Scoala

Chestia cu respiratul, zenul şi integrarea în absolut nu mergea prea bine, nu reuşeam să obţin starea de relaxare mult râvnita. Bine, zenul ar fi fost o prostie, în condiţiile astea nu vedeam nimic care să justifice o atitudine pozitivă sau vreun optimism gratuit întins pe toată faţa. M-am dus la automat să mai iau … Continue reading Trenul (10) Praf de stele

Surpriza cea mai mare în Stockholm a fost liniştea. Venită din România, temperament balcanic, obişnuită cu zgomotul şi gălăgia, a fost prima diferenţă care m-a impresionat cu adevărat. Liniştea părea să fie trăsătura principală a oraşului. Cu excepţia centrului aglomerat şi a perimetrului istoric reprezentat de oraşul vechi, Gamla Stan, în cartiere domnea o linişte … Continue reading Trenul 9 Linişte

Încetinise, fără îndoială. M-am uitat la ceas, era 11:44, într-un minut ar fi trebuit să ajung în gară. Şi să cobor din tren. Am ţâşnit în picioare şi am început să îmi adun boarfele în rucsac, repede, febrilă... Poate se deschideau uşile, poate puteam să cobor. Poate, de fapt, mă suisem într-un vagon greşit, era … Continue reading Trenul 8 O gară

În întuneric pisica părea neagră, trecea aproape nevăzută, o umbră alunecând tăcut pe lângă perete. Vânzătorul de iluzii îşi defasura oferta de himere şi amăgiri cu mişcări largi de parcă desfăşura pânzeturi. Se succedau imagini, scene din filme trecute, două mâini susţinând un cap plecat deasupra mesei, un ochi verde de apă văzut de sus, … Continue reading Trenul 7 Vise

Singurătatea şi solitudinea au doar litera S în comun. Prima te face să te simţi pierdut, în a doua te regăseşti din proprie voinţă. Dibăcia e să o transformi pe prima în a doua dar pentru asta e nevoie de capacitatea de prestidigitator a unui terapeut, n-ajung două-trei citate din Coelho. Stăteam foarte prost la … Continue reading Trenul 6 Prieteni

- Pe unde eşti? Ella verifică mesajul trimis în urmă cu jumătate de oră. Nu era citit. Termină de scris răspunsul adresat unui Sâcâie-lume la statusul despre ciuperci de pădure (băi, frate, toată lumea e expertă în ciuperci pe fb) şi-i scrise Marei. - Ştii ceva de Diana? A plecat în seara asta, dar n-am … Continue reading Trenul (5)

Lămurisem problema care mă deranja şi aşteptam să se întâmple ceva. Concret. Ca la un joc ”te uiţi şi câştigi”mă aşteptam la un premiu, o explozie de confetti, o mângâiere pe frunte sau măcar ca trenul să încetinească. Ceva care să-mi arate că sunt pe drumul cel bun, că rezolv puzzle-ul pe care îl am … Continue reading Trenul (4) Bomboane

Toaleta trenului era curată, cu role de hârtie igienică şi prosoape puse ordonat, la locul lor. Mi-am spălat mâinile îndelung, deget cu deget, dosul palmelor până dincolo de încheietură, un automatism de igienă preluat din munca de spital. Frecam cu săpun şi lăsam şuvoiul subţire de apă să curgă lung, de sus în jos. Apoi … Continue reading Trenul (3) Panică