Nu știu voi, dar eu adun fumul țigărilor arse într-o viață de scrumiere golite si filtre aruncate la gunoi. Posed in celulele mele o întreagă colecție de tutun vechi, bătucit in lupte grele de aflare a sinelui, amestecat cu gudron din material organic, din cel care arde gândurile și le duce spre cer sau în altă parte. Nicotina nu pot s-o evaluez, așa cum alunecă ea volatila prin neuroni, dar dopamina mi-e martor ca există.
Rezultă o viață de filtre arse, scrum, perdele spălate mai des.
Și multă flacără.
My Cookies 