Naivitatea e o perna adânc-moale, de preferință roz. Plutește deasupra realității, ignorând semnalele de aterizare și diminuând atenția la pietre ascuțite. Daca o dam pe simplitate si ingenuitate, candoarea moale a naivității pare scuza perfecta pentru a te scufunda in lașitate. Intre superficialitate, lipsa de experiență, prefăcătorie sau credulitate, naivitatea e un alt mod de … Continue reading N-am titlu
Din cand in cand ma joc cu niste cuvinte le culeg, le arunc, le pasez la perete cu cat le izbesc mai tare se intorc, ascutite. De-am scrie toti in versuri s-ar darama structura lumii reale sau prozaicul tern si poate-am trai zilnic intr-o poezie cu rima libera.
deci e timpul ala cand faci bilantul. asta cu bilantul suna a contabil, a geanta de piele scorojita cu inchizatori lucitoare, a obligatoriu, rigid si cartonat ca un dosar cu sina metalica, unde metalul e vointa comprimata intr-o bara de otel cu flexibilitate redusa. prins cu doua capse. … Continue reading Sfarsit. De vara.
Vincent isi legana picioarele pe marginea acoperisului inalt, de unde vedea orasul. Forfota, forfota din nou, claxoane, semafoare care-si schimba luminile intermitent, sunetul unei salvari. Coloanele de masini pareau suvoiul unei rau curgand disciplinat in matca. Trecatorii erau impartiti pe cele doua trotuare, se vedeau doua treceri cu vopseaua alba, probabil proaspat data.. Pe trotuarul … Continue reading Cookies – Rosu
O sa va zic un secret. Intre toate atitudinile pe care le-am intalnit de-a lungul timpului, combative, orgolioase, grobiene, complezente, singura care ma calca pe batatura degetului mic de la piciorul stang e cea de bagator in seama. Sa va explic. Bagatorul de seama sta intotdeauna pe marginea santului. Santul trebuie curatat, deh, e plin … Continue reading bagatori de seama
l-am pus pe peretele din dormitor, spre rasarit. m-am gandit ca are nevoie de o rama, dar eu n-am rabdare, poate pentru ca si rabdarea-i o rama. si-am hotarat ca nu, ramane fara. si mi-am adus aminte de filmele alea de actiune in care eroul e filmat cu fata alba a misiunii implinite, in timp … Continue reading Fata din flacari
Îmi place să joc ping pong. Adică îmi plăcea, n-am mai jucat demult. Eu și frate-meu meșterisem o masă de ping pong în camera largă de la stradă, camera musafirilor. Era acolo o masă noua lucioasa, extensibilă, o lungeam punându-i dreptunghiul de lemn la mijloc, abia apoi căpăta dimensiunea dorită . De o parte … Continue reading Ping Pong
Intelectul fara legaturi emotionale imi da imaginea unui creier in borcan, pe un raft de laborator, la expozitie. Emite niste unde, isi infoaie neuronii, isi umfla encefalul, isi da ifose corticale, dar ramane o structura parasita in praf, eventual cu o eticheta a parametrilor de functionare. Aroganta unui creier lipsit de emotii transforma sistemul limbic … Continue reading Logic
Băi, voiam să scriu un poem. Vorbesc serios, aveam în minte să scriu un poem în toată regula lui de poem, știi cum? să curgă cuvintele frumos, unul după altul, ca șirurile de furnici coborând o piatră încinsă la soare. M-am gândit la cuvinte mărețe, complicate sau de-alea expresive, care să scoată poemul din anonimat … Continue reading Poemul ligheanului roz
Ana, 9 ani. "Îngerii din picturi stau mult cu tălpile goale pe pământ. Oare se spală pe picioare când urcă la cer?"
