Războinicul se pregătea de luptă. Câmpul lui de bătălie era viaţa, atacul era singură raţiune de a fi, conflictul îi dădea putere şi energie. În mod normal, nu avea nici o teamă că ar putea să rănească şi nu avea obiceiul de a se încurca în sentimente. Şi de ce s-ar fi temut? doar avea … Continue reading Cookies (20) – Războinicul

În suedeză există două verbe diferite pentru verbul a fi. Att vara şi att bli. A fi şi a deveni. Două moduri de a exista, prezent static versus prezent în mişcare. Eu, aşteptând un autobus. Nu ştiu ce sunt, ştiu insa ce nu sunt. Nu sunt numele meu fiindcă îl pot lungi sau prescurta, nici … Continue reading Cookies (19) – Paradox

Era mult prea linişte şi s-a gândit să aprindă o lumânare. ”Să-ţi ţie de urat”, îi spunea bunica. Ce mai tovărăşie! Jumătate obiect, jumătate lumină, iar flacăra nu-i nici măcar violet. Un gând. Lângă lumânare e potrivit un pahar, cu picior, pentru impresia artistică şi pentru că aşa văzuse în filme. Paharul gol e distonant, … Continue reading Cookies (17) – Liniştea

Bomboana dementă aluneca printre maxilare, fluid şi astringent, stârnind saliva şi ciocnindu-se de dinţi. O vreme a rămas întreagă şi rotundă plimbată prin toate colţurile, prinsă uşor şi învârtită din cerul gurii până spre locuri cu senzaţii de dulce si amar, aluneca rostogolit pe lângă gingii şi atingea obrajii cu tupeu. Limba îşi umezea fără … Continue reading Cookies (16) – Bomboana

apă, un deget mai jos decât plinul, ibricul e din aramă, bătut din ciocan, cu gât îngustat şi mâner de lemn ars, cinci minute pe plită, două linguriţe cu coada scurtă, de zahăr, răbdare şi gânduri până când apa foşneşte, trei cu coadă lungă, de cafea, pe rând, fără grabă, o pudră peste neliniştea apei, … Continue reading Cookies (15) – Cafia

Am văzut un status despre frică şi dintr-o dată sufletul s-a făcut mic, mic, îl simţeam plutind undeva între claviculă şi lobul urechii iar maxilarele au durut de încleştare. Sângele a început să alerge cu mult mai multe şi nepermise pulsaţii forţând pereţii carotidei, oprind acolo respiraţia iar groaza fără sens alunecă în mâinile care … Continue reading Cookies (14)- Frica

Venea doar prin partea dreaptă, noaptea. Semnalul lor de întâlnire erau cifrele, cele trei care sticleau pe ecranul telefonului sau pe cadranul vreunui ceas. 4:44. Se trezea din somn brusc, ca la o ora convenită în comun, întinsă şi agilă ca un arc încordat, fără dorinţa obişnuită de a mai adăsta puţin în căldura moale … Continue reading Cookies (13) – Îngerul

– Auzi, tu ce-ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insula pustie? – Asta-i întrebare-capcană. Vrei să auzi că te-aş lua pe tine. – Întreb serios. Eu nu te-aş lua, că nu ştii să faci focul şi vorbeşti noaptea prin somn. Ne-ar mânca animalele sălbatice din prima noapte. – Aaa, e o insula … Continue reading Cookies (12) – Insula