Trecerea

Au fost odată doi prieteni.
Povestea spune că unul dintre ei a trăit toată viaţa în orăşelul în care crescuseră amândoi, s-a însurat, şi-a făcut o familie, o casă, un rost de om obişnuit. Au trecut câţiva ani fără să ştie nimic despre celălalt, apoi, într-o zi, l-a întâlnit din întâmplare, nevoiaş, cerşind la colţul unei străzi. Plin de solicitudine, a încercat să îl ajute, dar s-a lovit de refuzul omului care i-a spus “Fii fără grijă, va trece şi asta”.

După un timp, omul nostru află că cerşetorul avusese parte de un noroc formidabil, intrase într-un soi de afaceri şi, în scurt timp, a devenit un om foarte bogat. Bucurându-se de reuşita lui, prietenul îi face o vizită. La un pahar şi o vorba, însă, celălalt i-a spus ”ceea ce vezi acum nu înseamnă nimic. Trece şi asta”
Aude apoi că prietenul bogat făcuse, de fapt, o mulţime de nereguli şi ilegalităţi, era judecat, iar după proces a ajuns la închisoare. L-a vizitat şi acolo, dar acesta nu a vrut să îl vadă. I-a trimis doar un bileţel pe care scria “Eh, trece şi asta”.

La câţiva ani distanţă, citeşte în ziar că prietenul lui s-a stins în închisoare. Mâhnit, s-a gândit să-i facă o ultimă vizită, de data asta la mormânt. Pe cruce, era inscripţionat numele şi dedesubt un epitaf ”Trece şi asta”. Nu, a gândit el întristat, asta nu mai trece.

Peste câţiva ani, pe acolo trecea o autostradă.

 

Foto cam intr-o urechetrecerea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s