Bomboana dementă aluneca printre maxilare, fluid şi astringent, stârnind saliva şi ciocnindu-se de dinţi. O vreme a rămas întreagă şi rotundă plimbată prin toate colţurile, prinsă uşor şi învârtită din cerul gurii până spre locuri cu senzaţii de dulce si amar, aluneca rostogolit pe lângă gingii şi atingea obrajii cu tupeu. Limba îşi umezea fără încetare papilele căutând-o, o ascundea într-o parte, o găsea în cealaltă, îi schimba locul şi poziţia, o transforma cu fiecare secundă, descoperindu-i miezul şi esenţa. Buzele primeau sirop dulceag şi aspru, şters fără grabă cu lins moale şi apăsat jilav. Aroma se dezvăluia treptat, când proaspătă, când dulce, înviorând expirul şi inhalând răcoare. Îi era bine, se răspândea stăpână şi cu lene. Apoi, năprasnic, un crănţănit sec a rupt-o întâi în două, apoi a prefăcut-o în cioburi, în bucăţi de mentă sfărâmată fără scăpare prin cavitatea închisă. S-a spart sau a fost spartă? Tăria-i dispărea de-acuma cu iuţeală, mestecată, înmuiată fără speranţă şi transformată în pastă omogenă, alunecând ca orice dumicat banal.
Un colţ din ea rămăsese lângă un molar şi se topea silnic, antrenând un val anxios de salivă.
http://www.freeimages.com/photo/oriental-candy-1327544
My Cookies 