În suedeză există două verbe diferite pentru verbul a fi. Att vara şi att bli. A fi şi a deveni. Două moduri de a exista, prezent static versus prezent în mişcare. Eu, aşteptând un autobus.
Nu ştiu ce sunt, ştiu insa ce nu sunt. Nu sunt numele meu fiindcă îl pot lungi sau prescurta, nici acţiunile mele fiindcă se contrazic, nici credinţele mele fiindcă-s circumstanţiale, nici simţurile mele fiindcă mă înşală, nici trăirile mele fiindcă mă trădează, nici idealurile mele fiindcă se schimbă, nici gândurile mele fiindcă se abat, nici convingerile mele fiindcă nu-s credinţe, nici tehnicile mele fiindcă nu funcţionează. La o privire ceva mai atentă totul arată învăţat, copiat, exersat, sistematizat iar naturaleţea pare cel mai complicat algoritm.
Identitatea cere etichete dar eu nu mai am pe ce să le pun.
Foto proprie cu umbre nereusite
My Cookies 