apă, un deget mai jos decât plinul, ibricul e din aramă, bătut din ciocan, cu gât îngustat şi mâner de lemn ars, cinci minute pe plită, două linguriţe cu coada scurtă, de zahăr, răbdare şi gânduri până când apa foşneşte, trei cu coadă lungă, de cafea, pe rând, fără grabă, o pudră peste neliniştea apei, apoi o secundă atentă, pulberea se sparge, se desface, înfloreşte, amesteci uşor, de jos în sus, musai de trei ori, spuma creşte, o dată, de două ori, mirosul se insinuează şerpuind spre un umăr dezgolit, îl tragi deoparte, ibricul zic, aştepţi câteva secunde, fluturi din degete doi stropi de apă, rece, cauţi din ochi ceaşca albastră, nu-i cea albastră, e bună oricare, of, unde-o fi cana aia, aburul învăluie pe-o traiectorie precisă, nu-i loc să mişti prea mult că deranjezi fluidul, mişcările-s din braţe, picioarele-s desculţe, o suflare uşoară să potoleşti fierbinţeala, mai trebuie o cană, o aşezi lângă cealaltă, ibricul e încins, ceştile-s reci, mânerul e lung, clipa-i un strop, torni încet prin şanţul îngust, se-aude şiroit, licoarea e rotundă, caimacu-i contur, curgi şi şopteşti, umplerea a fost una, simţirea se împarte la doi.
Foto http://www.freeimages.com/photo/coffee-1-1555198
My Cookies 