Era mult prea linişte şi s-a gândit să aprindă o lumânare. ”Să-ţi ţie de urat”, îi spunea bunica. Ce mai tovărăşie! Jumătate obiect, jumătate lumină, iar flacăra nu-i nici măcar violet. Un gând. Lângă lumânare e potrivit un pahar, cu picior, pentru impresia artistică şi pentru că aşa văzuse în filme. Paharul gol e distonant, … Continue reading Cookies (17) – Liniştea

Bomboana dementă aluneca printre maxilare, fluid şi astringent, stârnind saliva şi ciocnindu-se de dinţi. O vreme a rămas întreagă şi rotundă plimbată prin toate colţurile, prinsă uşor şi învârtită din cerul gurii până spre locuri cu senzaţii de dulce si amar, aluneca rostogolit pe lângă gingii şi atingea obrajii cu tupeu. Limba îşi umezea fără … Continue reading Cookies (16) – Bomboana

apă, un deget mai jos decât plinul, ibricul e din aramă, bătut din ciocan, cu gât îngustat şi mâner de lemn ars, cinci minute pe plită, două linguriţe cu coada scurtă, de zahăr, răbdare şi gânduri până când apa foşneşte, trei cu coadă lungă, de cafea, pe rând, fără grabă, o pudră peste neliniştea apei, … Continue reading Cookies (15) – Cafia

Am văzut un status despre frică şi dintr-o dată sufletul s-a făcut mic, mic, îl simţeam plutind undeva între claviculă şi lobul urechii iar maxilarele au durut de încleştare. Sângele a început să alerge cu mult mai multe şi nepermise pulsaţii forţând pereţii carotidei, oprind acolo respiraţia iar groaza fără sens alunecă în mâinile care … Continue reading Cookies (14)- Frica

Venea doar prin partea dreaptă, noaptea. Semnalul lor de întâlnire erau cifrele, cele trei care sticleau pe ecranul telefonului sau pe cadranul vreunui ceas. 4:44. Se trezea din somn brusc, ca la o ora convenită în comun, întinsă şi agilă ca un arc încordat, fără dorinţa obişnuită de a mai adăsta puţin în căldura moale … Continue reading Cookies (13) – Îngerul

– Auzi, tu ce-ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insula pustie? – Asta-i întrebare-capcană. Vrei să auzi că te-aş lua pe tine. – Întreb serios. Eu nu te-aş lua, că nu ştii să faci focul şi vorbeşti noaptea prin somn. Ne-ar mânca animalele sălbatice din prima noapte. – Aaa, e o insula … Continue reading Cookies (12) – Insula

Privea buchetul de trandafiri roşii primit de ziua ei de la bărbatul care părea uşor emoţionat, neobişnuit să dăruiască şi încerca să mulţumească cu o oarecare măsură de entuziasm festiv. Nu-i plăceau trandafirii, îi considera pretenţioşi, snobi şi convenţionali. Of, măcar de n-ar fi fost înveliţi în nelipsitul celofan cu fundă. Îşi aminti cum, în … Continue reading Cookies (11) – Trandafirii

Trecuseră de două ori în sus şi în jos şi parcă traversaseră deja strada asta aglomerată. Bruneta se opri, contrariată. ”Eu cred că nu mergem în direcţia bună”. Roşcata, care setase adresa pe GPS, mai verifică o dată ecranul telefonului. ”Păi ai dreptate, nu mergem bine. Am scris adresa corect, dar e într-un alt oraş. … Continue reading Cookies (10) – Două blonde

Îl vedeam în fiecare zi la ora prânzului, aşezat la aceeaşi masă, vizavi de restaurantul chinezesc din holul imens care seamănă cu un spaţiu comercial, al spitalului. Un bătrân înalt, singur, fără o urmă de zâmbet. Într-o zi, l-am salutat. Apoi, i-am zâmbit, părea să aibă nevoie. După multe alte zile cu zâmbet şi salut, … Continue reading Cookies (9) – Prânzul

Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată cât de mult contează pentru mine revelaţiile, sunt mereu în căutare de fulgere generatoare de înţelepciune şi de înţelegeri profunde percutate la minut. Dacă ar fi după mine, revelaţiile ar trebui să fie accesibile şi pasabile, aşa cum sunt motivationalele, la un click distanţă, genul “mi se potriveşte, ţi-o … Continue reading Cookies (8) – Revelaţia