Traseul complet pentru a îndrepta stricăciuni, fie ca e corectie de sine, iertarea altora sau responsabilitate pentru propriile actiuni, este constientizare-asumare-reparatie. Constientizarea fara cele doua urmari e un proces steril, e teorie fara practica. Asumarea e doar o actiune de mijloc, fara celelalte doua demersuri nu are inceput, nu are sfarsit si in mod sigur … Continue reading Un gand

Câți oameni sunt într-un om? Celcarecere, celcarevede, celcaremângâie, celce-nvață, celcaredorește, celceplange în genunchi, celcarechibzuiește, celcareconvinge, celcare fură timp și îl plasează în spațiu, celcare aleargă, celcarelovește, celcarelovește, celcarerâde la comedii sau la întâmplări, cu lacrimi râde, abia atunci e râsul sănătos, când se amestecă cu plânsul, celcese-ndoieste, celcarevisează, asta-i preferatul meu, omulcuvise și profeții, celcaresecrede … Continue reading Oameni

O furnică se mișcă fără stare în jurul bulgăre, se întoarce de jur împrejur, se învârte, se depărtează, se răsucește, se frământă, revine în același loc. De vreo două ori a intrat sub bucata compactă de pământ, a ieșit repede, repede apoi și-a reînceput fără odihnă ocolurile jur-împrejur. Mă uit la ea de câteva minute … Continue reading Furnica

Piatra se rostogolea, săltând cu hopuri mici printre formele neregulate ale caldarâmului, se oprea într-un colț de pavaj și aștepta să fie lovită ca să mai înainteze câțiva metri. Strada lunga, o pietonală din orașul vechi, se trezea greu, era liniste, trecatori putini, magazinele de-abia își ridicau obloanele. Intr-un colț cu Seven Eleven doi tineri … Continue reading Înțelegerea

Îmi plac semizeii, cred că mereu mi-au plăcut genele  amestecate si stările confuze Certitudinile sunt săpate-n piatră, sunt albe sau negre fixe, dure, greu de zgâriat sau de străpuns iar eu iubesc nisipurile mișcătoare culoarea roșie, marea, ploaia verde si semizeii. Și fiindcă nici o patimă nu-mi e străină, nici o durere nu seamănă cu … Continue reading Cronici