Interviu

http://www.aktual24.ro/dana-hering-romanca-stabilita-suedia-se-pleaca-din-romania-nu-neaparat-din-motive-economice-ci-din-cauza-sentimentului-ca-nu-mai-e-nimic-de-facut-sau-de-indreptat-atitudinea-politicien/

 

Dana Hering implineste la vara sase ani de Suedia. Este asistenta medicala in Spitalul Karolinska, meserie practicata anterior 23 de ani intr-un spital de stat din Romania. Aventura mutarii peste hotare a debutat alaturi de fiul sau, pe atunci adolescent. Spune ca nu i-a fost greu sa se adapteze pentru ca plecarea in nordul Europei a fost din dragoste, situatie care a facut ca integrarea lor in universul suedez sa fie mult mai rapida si mai profunda decat se asteptau. Este inca foarte conectata la problemele Romaniei, dar nu isi doreste sa se intoarca.

Dana e foarte activa pe Facebook, mai ales pe subiectele sensibile care nasc dezbateri intense si chiar virulente conflicte virtuale. In toiul disputelor in care interlocutorii sai nu o menajeaza si-i arunca uneori vorbe provocatoare, greu de digerat, Dana are insa un calm imperturbabil, argumentatii solide, logice si replici uluitoare. Uneori iti vine s-o intrebi in privat: din ce esti plamadita? Cum de nu te enervezi? De unde forta asta? Si chiar am intrebat-o in cele din urma. Ne-am gandit ca experienta ei suedeza poate ne va ajuta sa avem o idee mai clara despre cat de dramatic este ce intampla in tara, de ce suntem asa nervosi si ne pierdem atat de usor cumpatul.

Cum au fost primele tale zile pe pamant strain? Ce ai lasat in urma si care a fost motivul principal pentru care ai parasit Romania?

Nu mai stiu cum au fost primele zile pe pamant strain, emigrarea mea a avut, cum imi spunea o colega suedeza, motivul cel mai comun de dat viata personala peste cap. M-am indragostit si in cateva luni am luat decizia, bagajele, mi-am dat demisia si am plecat. De aceea nu-mi place sa spun ca am emigrat, emigrarea presupune planuri, cunoastere, ma rog, un proiect elaborat cu anticipare iar eu n-am urmat pasii obisnuiti pentru ca pana atunci nu ma gandisem serios sa plec din tara. Experienta emigratiei este una complexa, perceputa diferit de la om la om, de aceea n-am sa generalizez. Mutarea mea s-a produs destul de simplu, provocarile au venit din alte parti si tin de un anumit tip de devenire personala si transformari care s-au intamplat pe traseu. In mod cert, insa, multiculturalismul, contactul cu oameni care apartin altor culturi, nationalitati sau rase, m-a imbogatit spiritual si dezvoltat sufleteste iar provocarile, care n-au fost putine m-au ajutat sa imi cunosc posibilitatile si sa depasesc limitele pe care le aveam.

Cum te-ai adaptat?

Nu stiam prea multe despre Suedia dar, intr-un mod curios, m-am simtit repede “acasa” in Stockholm iar felul de a fi al suedezilor mi s-a potrivit destul de bine. Aplicam conceptul “do it yourself” cu mult inainte de a afla ce e IKEA , am fost independenta financiar de la optsprezece ani si am avut mereu o atitudine mai nonconformista decat cei in mijlocul carora am trait. De aceea, n-am avut nici un fel de probleme de adaptare, a fost ca o mutare in alt oras, am avut nevoie de o locuinta si de un loc de munca si chiar asa am abordat intreaga situatie dupa ce m-am decis sa raman. Singura problema serioasa a fost invatarea limbii dar aici a intervenit sistemul suedez.

Scoala de limba suedeza e gratuita si beneficiaza de ea oricine a obtinut numarul personal suedez. In intervalul in care am asteptat legitimatia, autorizatia de libera practica pe teritoriul statului suedez, am mers la scoala cateva luni, apoi m-am angajat in spital dupa primele interviuri. Pana la vorbit fluent, insa, a durat vreo doi-trei ani.

Care ar fi cele trei lucruri esentiale pe care ar trebui sa le cunoasca orice roman care doreste sa se stabileasca in Suedia?

Sunt mai multe lucruri pe care ar trebui sa le stie un roman care vrea sa se mute in Suedia. In primul rand ca modestia si simplitatea sunt valorile dupa care se conduc, in general, suedezii. Se adauga respectul pentru profesionisti, pentru munca, indiferent de munca prestata. Nimeni nu are pretentia ca s-ar pricepe la toate, e suficient sa fii specialist in domeniul in care activezi. Respectul pentru om si cetatean, fara deosebire de obarsie, culoarea pielii, sex sau religie e litera de lege. Stiu ca sunt multe povesti cu romani care se simt defavorizati, dar ca romanca in Suedia n-am simtit nici o umbra de diferenta sau vreun tip de discriminare. Daca ar fi sa aleg trei lucruri specifice, acestea ar fi:

Sa stie unde se afla Skatteverket. Fiscul suedez este cea mai puternica institutie din tara si are in acelasi timp rol de indrumare. Cum la inceput nu stiam suedeza si aveam de completat acte oficiale, am apelat de multe ori la angajatii lor, pentru orice lamurire. A fost una dintre primele diferente pe care le-am constatat, respectul si ajutorul oferite cetateanului de catre slujbasii statului. Fara ghisee, fara atitudini umile in fata functionarului public si bineinteles, fara spaga.

Conceptul de spaga este inexistent in relatiile cu autoritatile publice, indiferent de domeniul despre care discutam.

Bautura se vinde doar in magazine specializate care se inchid sambata la ora doua si se redeschid luni dimineata.

In autobuz se urca doar la usa din fata si se coboara la cele din spate. Exceptie fac doar cei care au copii in carucioare sau persoane cu dizabilitati, ei urca direct pe usa din mijloc fiindca la mijloc sunt prevazute locuri speciale. Politetea este una fireasca si oarecum naturala, dat fiind temperamentul calm si asezat al suedezilor

Cum se vede Romania de la peste 2200 km distanta?

Romania de la 2200 de kilometri distanta se vede agitata, vie si in schimbare. Se intampla mereu evenimente, e ca si cum un rau involburat incearca sa-si gaseasca matca. Exista diferente intre Suedia si Romania, de cultura, de mentalitate, o educatie de tip diferit dar nu vad asta ca pe un impediment. Din punctul meu de vedere fiecare tara europeana are specificul ei, parti pozitive si negative iar eu am incercat sa iau ceea ce e mai bun din fiecare. Romania e o tara a contrastelor si poate chiar si aceasta caracteristica ar trebui transformata in avantaj.

Cum sunt romanii afara? Cum va intelegeti?

Romanii de afara sunt ca romanii dinauntru, tipologii diferite in functie de caracterul si educatia fiecaruia. In Suedia nu exista o comunitate romaneasca mare sau inchegata, relatiile pe care le-am stabilit eu cu prietenii de aici sau din alte tari sunt pe baza de pasiuni si interese comune, la fel ca in tara. Facebook-ul ne-a ajutat mult, pe noi, cei din diaspora, nu numai in ceea ce priveste informatiile care ne vin despre situatiile din Romania ci si pentru faptul ca ne gasim mult mai repede si mai usor.

Care e cel mai mare neadevar care se spune despre Suedia?

Cel mai mare neadevar legat de Suedia e legat de clima. Nu e mai frig in Suedia, vorbesc de Stockholm, nu de zonele nordice ale tarii, ba, in cateva ierni am avut temperaturi mai blande decat in Romania. Iarna se prelungeste, insa, mai mult iar vara temperaturile sunt medii spre scazute, fara canicula sau diferente mari de temperatura. Ceea ce e deosebit si necesita adaptare e ciclul zi-noapte, iarna nu beneficiem de prea multa lumina in timp ce vara se intuneca doar cateva ore. Un alt neadevar vehiculat in ultimii ani pe internet este legat de violuri si nesiguranta, o imagine atat de diferita de realitatea suedeza incat nu stiu exact cum a fost creata. Dimpotriva, de cand sunt aici am scapat de multe dintre spaimele cu care se confrunta femeile din Romania, daca ne referim la hartuire sexuala sau la alte tipuri de manifestari ofensatoare. In toti anii astia nu a existat nici macar un gest care sa imi produca vreun reflex de aparare.

Daca ai fi ambasadorul Romaniei intr-o tara nordica, ce lucru important crezi ca ar tb sa se afle acolo despre Romania? Si daca ai fi amabsadorul unei tari nordice la Bucuresti, ce i-ai invata pe romani/ce le-ai recomanda sa preia de la acestia?

Daca as fi ambasadorul Romaniei intr-o tara nordica as pune accent pe preocuparea pentru cetatenii romani, indiferent de nationalitate. Se cunosc problemele cu care se confrunta romii, in Romania si in strainatate. In Suedia, cel putin, singurii care se ocupa de problemele lor sunt cateva organizatii suedeze de voluntari, ceea ce mi se pare nepermis, in conditiile in care toti oamenii acestia sunt cetateni romani. Una dintre intrebarile puse de suedezi este de ce statul roman nu are grija de cetatenii lui saraci iar la intrebarea asta, din pacate, nu pot sa raspund.

Ambasada Suediei in Romania pare bine informata asupra situatiei din tara, au pagina de fb si am vazut cateva interventii la obiect, cu precizie, documentare si un umor specific. Sunt convinsa ca suedezii aflati in Romania se descurca.

Am vazut ca interferezi adesea pe fb cu persoane care au pareri total diferite de ale tale. Si o faci cu multa rabdare si politete. Asa ai fost mereu sau e ceva ce ai deprins afara? De unde aceasta rabdare si politete? De ce e important sa dialogam in acest fel?

Pe facebook am ales sa nu raman in bula mea, de aici interferentele. Intru in multe discutii contradictorii, e inevitabil si ma bucur cand gasesc, uneori, schimburi constructive de idei. Din pacate, de cele mai multe ori discutiile sunt deturnate si depasesc limitele conventionale pentru ca n-avem o adevarata cultura a dialogului sau a schimbului de opinii iar aici ma includ si pe mine. Incerc sa fiu deschisa si sa accept puncte de vedere diferite atunci cand sunt argumentate corect dar sincer, nu stiu daca am convins vreodata pe cineva expunandu-mi opiniile. Asta nu ma opreste sa incerc in continuare.

Traind intr-o tara in care accentul este pus pe meritele personale ale individului integrat intr-un sistem si nu pe apartenenta la un grup sau la o religie, militez pentru egalitatea data de calitatea de om si cetatean. De aici vine batalia mea cu Coalitia pentru Familie, o organizatie toxica cu o agenda ascunsa, care functioneaza promovand principii nepermise de discriminare, atitudini care contravin drepturilor civile si care atenteaza la libertatea individuala. In plus, metodele folosite de ei sunt complet neortodoxe din punct de vedere al corectitudinii informatiilor si prejudiciaza grav o categorie de populatie.

Se spune ca romanii nu prea stramba din nas cand vine vorba sa respecte legile, rigorile din tarile in care migreaza, uneori mult mai restrictive decat cele din tara, iar in Ro le incalca fara sa clipeasca. De ce crezi ca se intampla asta?

M-am intrebat si eu. Respectul vizavi de legile din strainatate si incalcarea celor de acasa, pot sa spun ca e un adevarat mister. Mi s-a intamplat o data sa calatoresc cu un microbuz de la Budapesta la Oradea, soferul a fost impecabil tot drumul. In momentul in care am trecut granita, s-a schimbat totul. Frane, depasiri, injuraturi, omul se transformase complet, inexplicabil si a fost greu sa inteleg resortul care actionase.

Care ti se pare ca ar fi cel mai mare pericol care pandeste Romania acum si cum ar trebui sa ne aparam?

Cel mai mare pericol care pandeste Romania acum, din punctul meu de vedere, este nationalismul exacerbat, urmat de indepartarea de valorile europene. Criza politica in care se afla tara noastra e determinata de o criza de modele, de lideri si de autoritate. Faptul ca am ajuns sa fim condusi de persoane mediocre, lipsite de profesionalism, fara coloana vertebrala si care pun interesul propriu inaintea interesului cetateanului, se rasfrange fara dubiu asupra existentei oamenilor obisnuiti. Modul in care se concep legi cu dedicatie de catre personaje indoielnice, jocurile facute de cei care sunt la putere, faptul ca cei mai multi abuzeaza de functii, haosul legislativ si cel din administratie, fara o directie clara, coruptia prezenta la toate nivelele, creaza un sentiment incredibil de frustrare generala. –

Intentionezi sa te reintorci in Romania? Daca nu, de ce/daca da, ce ce?

Nu intentionez sa ma intorc in Romania, nu deocamdata. Legaturile cu tara sunt zilnice, stabile si nu necesita neaparat o prezenta fizica. Internetul a sters distantele iar companiile de avioane low cost au facut posibila deplasarea in timp scurt. Pot fi in Romania de pe o zi pe alta, in doar cateva ore. Interesant este ca fiul meu ar vrea sa se intoarca si din cate am inteles din discutiile cu el si prieteni de-ai lui aflati prin alte tari, sunt multi tineri care si-ar dori acelasi lucru. Este ceea ce ma motiveaza in prezent, copiii ar trebui sa poata sa se intoarca in tara la aceleasi conditii pe care le au in strainatate. Pentru asta, insa, trebuie creat un mediu ceva mai stabil din punct de vedere al mediului de afaceri, al pietei locurilor de munca si al planurilor de viitor. Nu se intrevede nimic pozitiv in directia asta in viitorul apropiat si e pacat. Generatia de copii si tineri crescuta si educata in strainatate beneficiaza de un sistem diferit de gandire, ar aduce plusvaloare si ar putea inversa pozitiv raporturile existente in tara la ora actuala. Daca ii pierdem si pe ei, n-o sa mai fie mare lucru de facut.

Ce te enerveaza cel mai tare cand vii in vizita in Romania?

Nu ma enerveaza nimic cand vin Romania sau mai bine zis, nu las nimic sa ma enerveze. Cred ca genul acesta de atitudine face ca fiecare vizita sa fie o placere si de fiecare data ma bucur sa observ imbunatatiri, de la curatenie pana la amabilitate. Mi-am pierdut de doua ori telefonul in taxi, o data in Bucuresti, a doua oara in Cluj si mi-a fost returnat de fiecare data. Civismul si voluntariatul incep sa capete o dimensiune importanta in societate. De aceea mi se pare nedrept ca clasa politica sa ramana mereu in urma oamenilor pe care ii conduc si sunt convinsa ca lucrurile merg in Romania datorita oamenilor obisnuiti care isi fac treaba, in ciuda celor care ii conduc si care nu fac nimic sa le usureze viata de contribuabili.

Ai venit recent la Bucuresti pentru a te alatura oamenilor din strada. Ce te-a impresionat cel mai tare/care e cea mai puternica amintire din acele zile?

Chiar daca nu am fost inscrisa in nici un partid, politica a fost mereu o pasiune care m-a prins serios in ultimii ani. Sunt multi cetateni in diaspora preocupati de situatia din tara si e oarecum firesc pentru ca avem in fata zi de zi, exemplele si felul in care arata politica, legile si birocratia in vest. In mod firesc, ne-am dori sa vedem acelasi mod de lucru si in tara. Am fost la protest pe 20 ianuarie pentru ca un an de zile am privit de dincolo de ecranul monitorului lupta oamenilor din strada cu coruptia si modificarea legilor justitiei, simtind ca nu pot sa fac suficient ca sa-i ajut. Stiu ca intre cei care protestau in seara aceea au fost multi romani care au luat avionul din tarile adoptive cu acelasi scop. Mi-am dorit sa fac mai mult decat sa dau share, sa fac parte din multime, sa vad cu ochii mei si sa simt atmosfera cu instrumentele proprii. A fost impresionant si am primit mult mai mult decat m-am asteptat. Solidaritatea, coeziunea, comunitatea de interese, de sentimente, de idei, pe toate le-am simtit acolo. Am intalnit oameni extraordinari, cunoscuti mai vechi sau prieteni din online pe care i-am cunoscut in real, dintre cei care nu vor sa plece, nu vor sa renunte si care nu mai vor sa accepte jumatati de masura. My kind of people. Energia din piata nu se poate descrie in cuvinte. Pe langa asta, gestul care m-a impresionat cel mai tare a fost ca, in ciuda faptului ca ningea, erau balti si zapada pe jos, fumatorii isi puneau tigarile fumate in buzunar pana la primul cos sau ca n-am vazut vreo hartie aruncata pe jos. Amintirea zilei nu e o amintire, sunt mai multe si am sa particip pe viitor si la alte demonstratii si mitinguri, fara indoiala.

Ce ar trebui sa se intample in Romania ca oamenii sa nu mai plece in numar atat de mare?

Oamenii vor pleca, inca, din pacate. Migratia din ultimii ani lasa Romania fara profesionisti in toate domeniile iar guvernul actual pare total dezinteresat de fenomen si incapabil sa il stavileasca. Nu exista statistici pentru numarul celor care pleaca, nu exista programe specifice, devine extrem de ingrijorator, dar cei responsabili nu sunt in stare sa vada efectele pe termen lung. Se emigreaza acum nu neaparat din motive economice, ci din cauza sentimentului ca nu mai e nimic de facut sau de indreptat. Se pleaca pentru a asigura copiilor un viitor mai bun in tari cu sisteme de educatie si de sanatate puse la punct si care corespund nevoilor actuale. Atitudinea politicienilor in aceste zile e pur si simplu de neinteles, isi sfideaza votantii in continuare fortand limitele democratiei, dand legi pentru ei, dispretuind cetatenii, societatea civila, vocile din extern, fara sa le pese de consecinte. E un fel de joc al nervilor din care nu castiga nimeni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s