Privea buchetul de trandafiri roşii primit de ziua ei de la bărbatul care părea uşor emoţionat, neobişnuit să dăruiască şi încerca să mulţumească cu o oarecare măsură de entuziasm festiv. Nu-i plăceau trandafirii, îi considera pretenţioşi, snobi şi convenţionali. Of, măcar de n-ar fi fost înveliţi în nelipsitul celofan cu fundă. Îşi aminti cum, în … Continue reading Cookies (11) – Trandafirii

Trecuseră de două ori în sus şi în jos şi parcă traversaseră deja strada asta aglomerată. Bruneta se opri, contrariată. ”Eu cred că nu mergem în direcţia bună”. Roşcata, care setase adresa pe GPS, mai verifică o dată ecranul telefonului. ”Păi ai dreptate, nu mergem bine. Am scris adresa corect, dar e într-un alt oraş. … Continue reading Cookies (10) – Două blonde

Îl vedeam în fiecare zi la ora prânzului, aşezat la aceeaşi masă, vizavi de restaurantul chinezesc din holul imens care seamănă cu un spaţiu comercial, al spitalului. Un bătrân înalt, singur, fără o urmă de zâmbet. Într-o zi, l-am salutat. Apoi, i-am zâmbit, părea să aibă nevoie. După multe alte zile cu zâmbet şi salut, … Continue reading Cookies (9) – Prânzul

Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată cât de mult contează pentru mine revelaţiile, sunt mereu în căutare de fulgere generatoare de înţelepciune şi de înţelegeri profunde percutate la minut. Dacă ar fi după mine, revelaţiile ar trebui să fie accesibile şi pasabile, aşa cum sunt motivationalele, la un click distanţă, genul “mi se potriveşte, ţi-o … Continue reading Cookies (8) – Revelaţia

Avea doar două inele, unul cu o piatră albastră ca o pastilă de gumă de mestecat, celălalt cu un topaz neregulat şi neşlefuit, încastrat în montură de argint. Le punea doar din când în când, în zile libere sau în vacanţe fiindcă igiena riguroasă a spitalului nu-i permitea să poarte bijuterii, aşa că le asocia … Continue reading Cookies (7) – Inelul

Se adunaseră toţi trei în hol, la cafea şi prăjiturele. O pneumonie, o insuficientă renală şi un infarct rezolvat cu by-pass. Rulatorul, un cadru de mers şi o carja erau parcate în apropierea fotoliilor în care se aşezaseră bătrâneii, plictisiţi de statul la pat şi dornici de a mai schimba câte o vorba. Unul dintre … Continue reading Cookies (6)- Cine n-are bătrâni

Cartea de tarot întoarsă era sumbră, un om cu o pelerină neagră, cu capul plecat, privind spre câteva cupe goale, într-un peisaj spart. Cartea regretelor şi a depresiei. Indianul o privi atent pe femeia din faţa lui. ”Mda, nu arată prea bine, văd că acum eşti în suferinţă.” Apoi ciocani uşor cu degetul pe marginea … Continue reading Cookies (5) – Învăţăturile indianului (2)

Prăvălia era situată într-o zona destul de centrală, o uşă şi o vitrină, pe o străduţă nu foarte intens circulată. Înăuntru, pe rafturi, podoabe şi săruri, statuete budiste, parfumuri, îngeraşi, talismane pentru vise, un adevărat amalgam de simboluri. Cabinetul privat arăta că un birou obişnuit, indianul bătrân, cu pielea smeadă şi coroana de păr alb … Continue reading Cookies (4) – Învăţăturile indianului

Maşina era parcată pe marginea unui lac, ales strategic pentru că oferea o panorama largă şi o vizibilitate bună. „Mai stăm?”, întrebă el, uitându-se la ceasul de pe bord. „Au trecut deja două ore, nu cred că mai apare în noaptea asta”. Cu două seri în urmă, aurora boreală venise în oraş pe neaşteptate, spectaculoasă … Continue reading Cookies (3) – Aurora

Strada avea două nivele, trotuarul cu şoseaua în dreapta, iar în stânga un perete de piatră, cam de înălţimea unui om, ca un baraj deasupra căruia se ghiceau marginea unei alte străzi şi copacii unui parc. Întunericul era difuz, răsfirat în noaptea de vara nordică şi răzleţit de luminile străzii. În partea de sus, deasupra … Continue reading Cookies (2) – Rucsacul