Prăvălia era situată într-o zona destul de centrală, o uşă şi o vitrină, pe o străduţă nu foarte intens circulată. Înăuntru, pe rafturi, podoabe şi săruri, statuete budiste, parfumuri, îngeraşi, talismane pentru vise, un adevărat amalgam de simboluri. Cabinetul privat arăta că un birou obişnuit, indianul bătrân, cu pielea smeadă şi coroana de păr alb era îmbrăcat ca un occidental, în cămaşă şi pantaloni de stofă, dar scaunele aveau tapiţerie verde de pluş, iar lângă computerul aşezat pe o masă cu picioare arcuite zăcea o pereche de cărţi de tarot. M-a întrebat dacă vreau să-mi citească în palmă sau în cărţi. Tarot. Cărţile tăiate, alese, întoarse, apoi un zâmbet larg. ”You are a playful one”. M-am încruntat ”ştiu, de fapt, asta e una dintre problemele mele”. Surâsul bun al omului era molipsitor. ”Ba nu, e o problemă doar fiindcă tu crezi că e o problemă. E simplu, atunci când cunoşti un bărbat, îi spui adevărul, sunt jucăuşă, capricioasă, am o dispoziţie schimbătoare de la o oră la alta, pot fi tristă sau veselă în acelaşi timp, îmi place să râd şi va fi greu să mă înţelegi. Iar dacă acceptă, va câştiga recunoştinţa ta”. Am început să râd şi eu, recunoştinţă?” „My dear, nici un bărbat nu poate spune că a trăit cu adevărat până când nu află ce înseamnă o femeie recunoscatoare”
r
”.
My Cookies 