Se adunaseră toţi trei în hol, la cafea şi prăjiturele. O pneumonie, o insuficientă renală şi un infarct rezolvat cu by-pass. Rulatorul, un cadru de mers şi o carja erau parcate în apropierea fotoliilor în care se aşezaseră bătrâneii, plictisiţi de statul la pat şi dornici de a mai schimba câte o vorba. Unul dintre ei povestea probabil ceva amuzant, fiindcă radeau toţi cu poftă. Cel cu pneumonia tocmai avea un acces de ras combinat cu tuse, expirând brusc, zgomotos şi inecandu-se cu cafeaua. După ce un timp îi supraveghease de la distanţă, asistenta se apropiase de ei. ”E totul în regulă? Va aduc un pahar de apă?”. Ceilalţi doi, deveniţi ceva mai serioşi, i-au făcut semn că da. Revenită cu apa, femeia şi-a aplecat bustul generos în faţă, cât să-l ajute pe bătrân să bea, l-a privit cu atenţie în timp ce se liniştea, apoi s-a întors strigată de o altă colegă. În urma ei, bătrânul cu infarctul a clipit siret, cu înţeles şi a început să fredoneze încetişor, cu voce răguşită, acompaniat cu entuziasm şi bună dispoziţie de ceilalţi doi “O, hello, Dolly! Hello, Dolly! It`s so nice to have you back where you belong”.
Foto de prin lume
My Cookies 