Cookies (2) – Rucsacul

Strada avea două nivele, trotuarul cu şoseaua în dreapta, iar în stânga un perete de piatră, cam de înălţimea unui om, ca un baraj deasupra căruia se ghiceau marginea unei alte străzi şi copacii unui parc. Întunericul era difuz, răsfirat în noaptea de vara nordică şi răzleţit de luminile străzii. În partea de sus, deasupra zidului, am zărit silueta omului bărbos şi murdar, iar când m-am apropiat, am simţit mirosul puternic de alcool. Părea în încurcătură, mormăia şi se uita în jos, nesigur. ”Vrei să cobori?” I-am întins mâna, mi-a prins-o, apoi a alunecat cu greutate şi s-a oprit clătinându-se, pe caldarâm. A început apoi să se caute şi să privească în toate părţile. “Aveam şi o geantă cu mine”. O văzusem, trecusem pe lângă ea, era un rucsac negru, lăsat undeva, tot deasupra zidului, câţiva paşi în urmă. M-am întors, l-am cules şi i l-am adus. L-a strâns în braţe bucuros. ”Mulţam, acum sunt întreg”.