ulei, zahar, faina, ceva bicarbonat și suc de roșii, aluatul avea culoarea roz, era fraged si dulce, furam cu vârful degetelor din movilitele de aluat ( nu mai manca aluat crud, iti strici stomacul), înainte de a fi întinse moale cu sucitorul pudrat cu faina, sa nu se prindă de lemn
se coceau pe dosul tăvii unse cu o pana îmbibată cu ulei, doar cinci minute in cuptor. aveau marginile ușor uscate, crocante. mama le punea pe ștergare, pe masa din camera de la strada si rând pe rând ne strecuram sa rupem marginile (oricum erau uscate), prin ușa dubla, împinsă, nu deschisa, ca sa nu se audă. uneori rupeam mai mult,
mama ofta “iar o sa iasă prăjitura mai mica, parca nu tot pentru voi o fac”
apoi crema de gris. gris cu lapte si margarina frecata, învârteam cu lingura de lemn (iar eu? tot eu?) se separa apa în lighenașul de porțelan, n-aveam întotdeauna margarina Rama adusa de la unguri, aceea era galbena si moale, se făcea crema repede, asta era tare și alba, trebuia amestecat pana incorpora apa si se topea zaharul (n-ajunge? nu e gata?) îmi venea s-o pun pe aragaz, sa se topească naibii de tot
o foaie, un strat de crema, a doua foaie, dulceață (vezi sa fie mai tare, sa nu curgă, e un borcan pe raftul de sus), încă o foaie, crema curgea alba (mai lasă-mi si mie, n-o pune pe toată, te roog), ultima foaie, apoi din nou in camera de la strada, acolo nu făceam foc in soba decât când veneau musafiri
prăjitura se tăia in romburi, nu știu de ce, mereu in romburi
adică știu. musai sa arate bine pe platoul de prăjituri pentru masa de Crăciun
My Cookies 