Colega de drum

A urcat la prima si s-a asezat la geam, fireste. Si-a frecat mainile, vorbesc serios, parea multumita si si-a aranjat freza, trecandu-le rapid si de mai multe ori, peste cap. Cre’ ca avea o suvita in neregula sau un tic.
Apoi a privit peisajul, netulburata. Eu o priveam pe ea.
Am vrut s-o iau intr-un servetel, dar s-a intors spre mine “nu-i nevoie, ma descurc”.
Asa ca am salutat-o cand am coborat. Cand a trecut autobuzul mi-a facut semn, “bye”