Fericire

 

gaza

vreau să fiu fericit. e dreptul meu să fiu fericit. n-am vrut decât să fiu fericit.

unde-i fericirea? intrebarea o aud mereu, se strigă, se ţipă pe la la colţuri sau se suspină prin intersecţii de drumuri, de cărări,  de întâmplări. o vreau acum, nu mâine, o vreau pe toată mie, o vreau şi gata. drumul spre fericire e pavat cu coate ascuţite, îmbrânceli, ghionturi şi buşeli, nu vezi nimic greşit si nu te-atinge când de-a dreapta şi de-a stânga fericirii tale cad oameni, da-te la o parte, e rândul meu să fiu fericit, e rândul meu să le spun tuturor că am prins starea de graţie de coadă. e aici pe undeva, pe-aproape. se răstoarnă rânduieli, se răscolesc vieţi, ale noastre mai puţin, ale altora mai mult, se folosesc lanterne pentru unghere, nimic nu scapă, se aprind focuri pe deal, pentru semnalizare. şi ce dacă se pornesc incendii de vegetaţie? şi ce dacă? nu ne împiedicăm de amănunte, e dreptul meu, e dreptul meu să fiu fericit, scrie în legea firii şi în Constituţie. aici sunt, aici sunt, casa cu flori, strada speranţei, la parter desigur, să fie cât mai accesibil, cât mai fără eforturi şi cât mai uşor de intrat.
curg râuri de cerneală şi sudori în lupta pentru fericire. să fie plin, să dea cu plus, să fie acolo. cât mai multă, cât mai profundă, cât mai a mea. să ne infecteze celulele până la ultimul atom şi să ne umple de mâncărimi plăcute pe toată suprafaţa pielii. stare de mulţumire? nu, mersi. de împăcare? ce-i aia? nu-i de mine, băi, astea-s stări inferioare, sunt pentru cei ce nu-s ca mine. vezi piramida lui Maslow. eu vreau totul aşa cum am văzut prin filme, cum am citit prin cărţi, cum ne-au mai spus şi alţii. iar eu cred. fericirea e intensă, e spumoasă, e spectaculoasă, e cu sclipici, ambalaj şi funde. o vrem amplificată, să crească, să dospească, să curgă peste margini ca aluatul cu drojdie dintr-un lighean prea strâmt.

un copil privea azi o gâză ieşită pe o piatră, la soare. gâza respira, îşi întindea picioarele multe, câte or fi fost. copilul avea ochi mari, tăcuţi şi curioşi. până şi piatra părea fericită. pentru cateva secunde si eu am fost.

Foto Bucu, album Despre vietuitoare

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s