Confuzia e o stare în care începutul nu se mai vede, de prezent te poticneşti ca de-o întâmplare iar sfârşitul vine de undeva, de departe sau din fata, nedumerit de întâmpinare. Dar de ce ai dori neapărat să vezi viitorul când eşti liberă să încalţi azi, chiar azi, o pereche de tenişi din aceia, de alergat în lumea largă sau un stiletto cu toc ascuţit că tăişul unei arme ascuţite în războiul inimii. N-am să fiu doar o păpădie împrăştiată în vânt, în dor sau în arhaic, n-am să mă ascund de mine, de trecut sau de ceaţă. M-am uitat bine, nu e coadă la viaţă, e liber la ghişeul-viitor şi sunt gratis biletele de plecare. Confuzia, eh, e însoţitorul-scai, presupun că e inevitabilă dar mă opreşte din drum doar atunci când uit semnele după care m-am orientat.
Cookies Confuzia
My Cookies 