într-o realitate paralelă ai fi locuit în mine, în cămara atriului drept, pompat cu forţă, răspândit prin artere, ai erupe nestăpânit încărcat cu oxigen şi lavă, inundând proximităţi şi largi periferii, năvalnic. şi te-ai întoarce domolit, trecând în linişte şi cald prin vene. poate ţi s-ar părea un circuit închis dar dacă ai vrea să ieşi, să fugi, ţi-aş simţi dureros zbaterea în pulsaţii periferice şi în contracţii musculare. ca să nu te plictiseşti, te-aş îndruma către neexplorate zone, să te prelingi prin capilare fine, să te strecori printre receptorii termici, te-aş lăsa să treci prin presiunea barică, cu o atingere de cortizon şi de adrenalină ca să te tulbur şi să te răscolesc până îţi regăseşti curat, substanţa şi fluidul. în drumul spre înapoi, ai scăpa de gânduri încărcate, de nelinişti şi de corpuri străine şi ai pătrunde ca un flux , împrospătat, molipsit doar de frisonul nou începutului şi de febra degetelor curioase, stranse în amprente circulare. eu aş închide ochii să fac să-ţi fie tihnit şi fără vise somnul şi să-ţi îngădui repaosul sfârşitului de întâmplare.
în realitatea paralelă te-aş fi simţit mereu în puls şi-n strângerea de inima, aşa cum te-am simţit în azi-noapte. sau poate era zi?
Foto Bucu, album Schite&Umbre
My Cookies 