Cookies 78 Coşul cu cireşe

Se plimba prin piaţă oarecum rătăcită. Era cald, locul era plin de culori şi de însufleţire iar ea trecea cu gândurile aiurea, încercând să se hotărască între tarabele cu ceapă şi cele cu usturoi. Mai încolo, un târgoveţ întreprinzător clădise un morman de cireşe roşii, pietroase şi atârnase câteva pe un soi de suport, o craca mică ruptă dintr-un copac. Se trezi privind curioasă aranjamentul. Omul, cu bunăvoinţă, îi întinse o cireaşă, o îmbia s-o guste, ţinând-o de codiţă. Se opri brusc în faţă tarabei şi privea fascinată mâna mare şi groasă a omului care legăna cireaşa ca pe o promisiune, într-o chemare care-i aducea aminte de felul în care un stăpân îşi dresa căţelul, atunci când îi poruncea să stea. Jos.
“dacă eşti cuminte, primeşti o recompensă”, “dacă eşti deşteaptă, primeşti o diplomă”, “dacă eşti devotată, primeşti o mărire”, “dacă faci asta pentru mine, ai să-mi fii prietenă”, “dacă mă iubeşti cum vreau eu, primeşti …”. Codiţele tuturor cireşele atârnau deasupra ei, poruncindu-i să fie într-un anumit fel, să zâmbească într-un alt fel, să se poarte frumos, cum altfel, să-şi înghită cuvântul sau să-l tacă, să plângă doar pe ascuns şi pe şoptite. Să asculte, să fie suplă, coerentă, disciplinată, civilizată, să vadă doar ceea ce trebuie văzut, să nu audă decât ceea ce i se spune, să accepte limitele sau graniţele care i se desenează şi poate, poate atunci va primi răsplata dulce la care râvneşte.
Ceru omului să-i cântărească un kil, plăti, lua plasa cu o grabă fără voie şi se îndreptă spre casă aproape fugind. În bucătărie, a răsturnat cireşele într-un castron şi a pornit robinetul cu un jet lung de apă, furios la început, apoi l-a domolit şi l-a lăsat să curgă lung şi liniştit. Cu mâinile ude atingea fiecare cireaşa în parte, vedea picăturile strălucind prin toate nuanţele de roşu, le mângâia, le gândea fără un cuvânt cu colţurile gurii ridicate într-un zâmbet larg. Într-un târziu, a oprit apa, şi-a şters mâinile şi s-a aşezat turceşte pe covor, în camera de zi, cu bolul de cireşe în poală. Ţinând cireaşa de codiţă, o legăna de câteva ori, apoi le prindea între buze una câte una, muşca cu poftă lovind smalţul dinţilor, îşi umfla obrajii cu suc de cireaşă pe care-l mesteca, scuipând sâmburii cu o veselie care creştea pe măsură ce bolul rămânea fără cireşe.

Foto Bucu album Despre vietuitoare