Biroul sentimentelor pierdute

– Bună ziua.
– Bună ziua. Cu ce va pot fi de folos?
– Ştiţi…eu…am cam pierdut nişte sentimente.
– Bineînţeles, presupun că de asta va aflaţi aici. Doriţi să scrieţi o reclamaţie?
– Ăăăă…nu ştiu. Cred că mai degrabă le-aş declara nule
– Se poate face şi asta. Va văd om serios şi echilibrat, aşa că am să va spun un secret. Mulţi dintre cei care le pierd, scriu reclamaţii, vor sentimentele înapoi, fac scandal, intra in depresii, eh, ce să va zic, e destul de dificil să ai de-a face cu oameni dezamăgiţi, tradati sau înşelaţi. Dar chiar dacă printr-o minune le recuperează, sunt deteriorate, sunt stricate, în fine, odată pierdute nu mai sunt ce au fost. Tot ce spun e că puteţi face ori una ori alta, sunt sentimentele dumneavoastră, pe noi nu ne deranjează absolut deloc, în niciun fel. Eu ştiu deja din experienţă, lucrez de mult timp la biroul asta, am văzut tot felul de situaţii şi v-aş putea sfătui, în fond, dorim doar binele clienţilor noştri. Ce fel de sentimente aţi pierdut?

– Am pierdut un sentiment de dragoste şi unul de prietenie. S-a întâmplat, în fine, a fost oarecum neaşteptat.. .Cred ca am fost un pic cam visător, poate neatent, am avut poate prea multă încredere în ceea ce simţeam, aşa că până la urmă presupun că doar eu sunt vinovat pentru situaţia asta. Nu ştiu cu certitudine, încă, dacă le-am pierdut sau mi-au fost furate, dar nu cred că mai contează, realitatea e că au dispărut.
– Două dintr-o lovitură, hm…pentru un anumit tip de oameni, cei aflaţi în categoria celor care simt, aş zice că e o pierdere destul de grea iar consecinţele pot fi serioase. Dar asta e, când sentimentele se pierd, indiferent în ce mod, cea mai sănătoasă atitudine este să uitaţi de ele. Ne pare rău că a ieşit aşa dar nu ştiu cum ar fi putut ieşi mai bine şi în timp, poate aveţi norocul să le înlocuiţi.
– Tot ceea ce vreau acum este să le declar oficial nule dacă se poate, ştiţi, contează mult pentru mine să rezolv treaba asta conform procedurilor şi reglementărilor în vigoare.
– Sigur că da, sunt în asentimenul dumneavoastră. Avem aici un formular pe care îl completaţi, datele dumneavoastră personale, o declaraţie pe proprie răspundere şi o cerere în care să specificaţi că renunţaţi la ele.
-Gata, am scris tot. Sper că e corect şi inteligibil, scrisul meu de mână lasă de dorit, sunt obişnuit mai mult să tastez. Mă mir că nu aveţi aparatură mai performanţă aici.
– S-a pus problema aparaturii, dar s-a renunţat la idee pentru că cercetătorii din domeniu au constatat oficial că sentimentele şi trăirile nu au fost prea mult influenţate de tehnica modernă. Eu, personal, mi-aş fi dorit o tehnologizare, nu-mi place să am de-a face cu atâtea tipuri de sentimente, ca lucrător nu eşti în deplină siguranţă, eşti bombardat mereu de afecte şi în timp există pericolul să fii contaminat. Dar noi, angajaţii din domeniul ăsta beneficiem de un training eficient şi ne păstrăm echidistanţa, nu ne lăsăm impresionaţi prea uşor. Ok, le-am verificat, totul e în regulă. Mai am o singură întrebare.
– Da, va ascult.
– Dacă cumva, vreodată le găsim, doriţi să fiţi anunţat? Ştiţi, uneori, chiar aşa deteriorate cum sunt pot fi depozitate sub formă de amintiri, undeva într-un colţ.
– Ah, nu, mulţumesc. Nu cred că vreau să mai am de-a face cu ele, puteţi să le aruncaţi, să le păstraţi sau mai bine le folosiţi ca exemplu sau ca material didactic pentru oameni care ajung în aceeaşi situaţie. Oricum, va mulţumesc pentru înţelegere.
-Sigur, oricând, cu plăcere. Va mulţumim că aţi apelat la serviciile noastre. Şi mai poftiţi pe la noi.
Foto Bucu, album Schite&Umbre