- Bună ziua. - Bună ziua. Cu ce va pot fi de folos? - Ştiţi...eu...am cam pierdut nişte sentimente. - Bineînţeles, presupun că de asta va aflaţi aici. Doriţi să scrieţi o reclamaţie? - Ăăăă...nu ştiu. Cred că mai degrabă le-aş declara nule - Se poate face şi asta. Va văd om serios şi echilibrat, … Continue reading Biroul sentimentelor pierdute

Încăperea cu scaunele dispuse în semicerc era luminată de un soare târziu şi mai mult timid care pătrundea printre draperiile sobre de catifea verde-închis. Oamenii ascultau atenţi, doar câte o tuse răzleaţă tulbura liniştea destăinuirilor. - Drama mea e analiza minuţioasă, îşi începu confesiunea domnul serios cu barbă care aşteptase cuminte la rând, spovedaniile celorlalţi. … Continue reading Asociaţia Dramatizaţilor Anonimi – Subtilul

Întâlnirea avea loc într-un apartament aflat la parterul unui bloc. Pantofii lăsaţi la intrare, o camera cu multe scaune, aşezate în semicerc, câteva femei şi doi bărbaţi, aproape toţi privindu-se cu oarecare suspiciune, saluturi de recunoaştere, câteva zâmbete uşor falsificate. Conducătoarea grupului, în deux piece sobru şi pantofi stiletto se aşezase în centru, dominând prin … Continue reading Asociatia Dramatizatilor Anonimi

Am avut azi treabă, să-l ajut pe un coleg la o lucrare pe care o avea de făcut și am dat peste o definiție a durerii care ar fi „o senzație și o experientă senzitivă și emotională neplăcute”. Așa că am început să cuget, în timp ce ședeam, la dureri felurite și la semnificația lor. … Continue reading O durere (sau mai multe)

Să vă spun cum am încercat eu să fac lampa mică. Cum m-am gândit să îi şterg lumina, că doar s-or şterge celelalte, toate. Credeam că în felul asta dispare crăpătura din perete, pata de pe cearşaf, praful din colţuri. Sau ridul. Îmi spuseseră mie nişte babe înţelepte sau am citit în revista Femeia, nu … Continue reading De inimă albastră şi lampă mică

https://www.youtube.com/watch?v=QdvfXWkvJUw -Şi zi aşa, mă iubeşti. -Te iubesc, mă. Am început să studiez inimi prin adolescenţă, nu e mare lucru, pe-atunci era o datorie să te pricepi la inimi şi la culori, erau capitole obligatorii prin oracole, pe lângă ţări-oraşe-ape-munţi. E drept că-n vremea aceea stările inimii se schimbau rapid, ca luminile în discotecă, din … Continue reading De inimă albastră şi lampă mică (2)

Cea mai urâtă seară din viaţa mea a fost seara în care cineva mi-a spus că m-ar lăsa să mă înec fără să-mi întindă o mână şi dacă mi-ar vedea cadavrul aruncat pe mal l-ar privi curios şi-ar spune ”ce fraieră”. aşa cum spun toţi jucătorii de alba-neagra. Cea mai urâtă seară din viata mea avea … Continue reading O seara

Să zicem că ne jucăm de-a baba-oarba, mă legi la ochi şi mă învârţi de două ori. Hai, fie trei. Apoi, te-aşezi pe-o margine de trotuar, mă laşi şi mă priveşti. Sau pleci. Eu mă opresc. Aştept să treacă momentul–ameţeală, trimit valul de greaţă să-noate în stomac, tai aerul cu palma şi-ncerc să controlez muşchii … Continue reading Jocul