Tanti Anita avea o fusta verde brazdata de carouri maro. Liniile erau duble si se rupeau la orice miscare, ma uitam fascinata cum facea miscari bruste, agitand lingura de lemn amenintator.
– Ce stai acolo in colt, ca un tolomac? Tu nu vezi cata treaba e de facut? Taci ca porcu-n papusoi iar eu ma invart pe-aici ca un titirez, fara spor. O sa termin zacusca asta la toamna.
Prin fereastra deschisa se auzea huruitul unui tramvai pe sinele dilatate de caldura. Zgomotul venit de afara umplea bucataria care era oricum plina de vase cu legume, tocatoare, cutite, cratite, borcanele clincheteau pe masa iar tanti tropaia marunt lovind cu lingura de lemn coltul mesei.
– Le-am spus tuturor ca la cinci sunt gata, cu zacusca pusa in borcane. N-am timp sa le mai fierb, cu asta se descurca ma-ta. La sase musai sa fiu la cinema si n-o sa ajung mirosind a fiertura la un film despre amor si tradare. Ah, si-o sa fie acolo si vecinul Titi, l-am auzit vorbind aseara pe scara…
Lingura de lemn ramasese in aer, desenand un T, melancolic, de data asta.
– N-auzi? Apuca-te de tocat vinetele alea, fir-ar sa fie de tramvai, ca-mi cad borcanele de pe masa.
Foto Barbu Moaca
My Cookies 