By Camelia Dumovich
- Cât de frumoasă este o femeie care nu a născut nimic. Mă uit la ea și tac. Profit că nu are nevoie de sfaturi pentru fiul ei, de griji pentru ziua lui de mâine, de efort pentru luna lui de miere, și tac, odată cu liniștea ei tac și eu. E odihnitor. Se uită la mine și știe că e mai întreagă decât mine. Cum eu o știu pe ea, vinovată de lipsă de continuitate pe pământ. Este superbă femeia care nu a născut nimic. Un univers ne-explodat încă. Câtă bogăție subterană simte fără risipă. Și culmea răsfăţului, parcă numai eu știu acea bogăție, nici măcar ea nu o vede. I-au pus sfoară groasă pe ochi. I-au spus că e incompletă. A durut-o ani, și totuși a rezistat. Neîmplinită în alte inimi și tot a rezistat. Invizibilă în alte orizonturi, și tot a rezistat. Ea îți zambeste, te înțelege, dar a ales de fiecare dată altcumva. […] De câte ori îi amintești, de atâtea ori ar străluci, dacă ar ști cât de frumoasă e.
- Cât de frumoasă este o femeie care a născut ceva. Ca un copac de frumoasă. Înaltă, aplecată, grea, grăbită, frământată. Ea nu mai poate trăi liniștea, dar o învață. Atât de greu învață să nu mai fie doar ea singură vreodată. Mă uit la ea și mă mișc. În zeci de direcții mă mișc. Să-i spun că va putea, să-i spun că va fi bine, să-i spun că nu e doar vina ei, să-i povestesc toate variantele unei luni de miere negândite când a procreat desfăcută și ignorantă […] Se uită la mine și știe. Plânge nebună și proastă, dar știe.Uneori își schimbă frumusețile și vinile între ele. Atunci cumva se schimonosește lumea în tablouri picassiene, vezi femei rânjite, terne și întinse, una după luna de miere a alteia.
My Cookies 
“Cât de frumoasă este o femeie care a născut ceva. Ca un copac de frumoasă. Înaltă, aplecată, grea, grăbită, frământată. Ea nu mai poate trăi liniștea,”
Nu puteam să trec peste paragraful ăsta fără să spun că mi-a plăcut mult!
LikeLiked by 1 person