Am asteptat vreo doua saptamani sa scriu niste concluzii finale post referendum. Am vrut sa vad reactiile celor care au pierdut fara drept de apel un scrutin in care s-a facut uz de toate inlesnirile si avantajele posibile, pentru care s-au incalcat legi si limite democratice si care a fost sustinut masiv de tot ceea ce inseamna putere politica si pamanteana in Romania la ora asta.
Prima concluzie este ca politicienii din Romania au pierdut contactul cu alegatorii. In ciuda declaratiilor de sustinere a Cpf venite din partea tuturor partidelor, votantii lor s-au facut ca ploua. Indemnurile si retelele obisnuite nu au mai functionat iar oamenii nu au mai votat la ordin.
A functionat in schimb boicotul.
Mai mult, s-a ridicat un val de implicare civica nemaivazut pana acum iar acesti oameni vor ramane in zona civica si politica.
15 000 de cetateni obisnuiti si-au sacrificat doua zile din viata ca sa asigure macar siguranta procesului votarii, profund viciata de toate tertipurile prin care responsabilii au incercat sa-si treaca referendumul.
USR, singurul partid neangrenat in combinatie, a facut o treaba incredibila in conditiile in care sunt o mana de oameni, fara retele in teritoriu. Uzand de retelele de socializare, de tehnica si de atitudinea lor obisnuita de a fi in mijlocul oamenilor, au dat o lectie despre ce inseamna sa fii un partid modern, aproape de oameni. POL si RO+ ca platforma civica cu reprezentanti au reactionat la fel de eficient si in aceeasi directie.
In al doilea rand, boicotul a fost cea mai eficienta metoda nu numai pentru neindeplinirea cvorumului. I-am vazut pe sustinatorii referendumului grabindu-se sa asimileze voturile NU la gramada, auzim peste tot de cei “patru milioane de votanti” care sunt, de fapt, 3, 6 milioane. 400 000 de voturi ale celor bine intentionati au devenit proprietatea cepefeului.
In al treilea rand, tot previzibil pentru cei care cunosc modul de operare al “conservatorilor”, pentru cine a inteles cum s-a ajuns la referendum si care erau obiectivele reale ale demersului, asistam la transformarea discursului. Majoritatea de 80% a contestat “valorile” nationale si religioase promovate de sustinatorii referendumului, deci nu mai conteaza in calculele lor.
Se pun bazele unor partide nationaliste si incepe sa fie amuzant cum incearca tot felul de “patrioti” sa-si atraga electorat mizand pe electoratul pesedeului. Ceea ce nu-i rau pentru ca va duce la scaderea numarului de votanti al PSD si PNL, mai ales in contextul scandalurilor de coruptie si incompetenta in timp ce fragmentarea nu va duce noile partide peste pragul de 5% de intrare in parlament.
O atentie deosebita as da curentului eurosceptic si atrag atentia ca e cea mai pierzatoare carte de pe tabla de joc. Referendumul a fost pierdut in seara declaratiilor pe banda rulanta anti UE.
In al patrulea si nu neaparat ultimul rand, BOR e in cadere libera, asa cum estimam de doi ani incoace, este principalul perdant in contextul social de acum. Conducerea bisericii si-a bazat cererile si influenta pe “poporul crestin 95%” unde crestinatatea a fost mereu confundata cu obedienta fata de biserica, Tovarasia de calitate indoielnica a aliatilor sai din aceasta in campanie a contat in aceeasi masura in ochii oamenilor cu modul agresiv in care s-au purtat in aceasta campanie, iar felul in care si-au dovedit ambitiile politice si presiunile exercitate dur au fost taxate prompt de credinciosii anului 2018, an in care biserica ortodoxa a uitat ca se afla.
Mult mai trist este ca in loc sa faca analizele care se cer in cazul unui esec, in special al unuia rasunator ca acesta, in loc sa traga invataturile de rigoare, BOR se incapåtaneaza sa ramana in aceeasi paradigma. Pedepse, afurisenii si alte asemenea stupiditati inseamna continuarea atitudinii arogante si agresive pe care conducatorii bisericii ortodoxe o arata de cativa ani. Vocea celor care cer bisericii sa revina la misiunea ei sociala si de suflet sunt ignorate iar crestinii care cer o atitudine conforma cu nevoile actuale ale oamenilor sunt acuzati ca nu sunt crestini enough, transformand ortodoxismul intr-o secta. BOR are la ora asta aproape 18 000 de lacase de cult care se golesc treptat si tot nu intelege unde e adevarata problema.
Nu mai putin important este faptul ca in acesti ani, amenintata de referendum, comunitatea LGBT s-a organizat. Au iesit in fata, au explicat, s-au expus si si-au expus principiile de viata, cu nimic deosebite de cele ale heterosexualilor. Au demonstrat ca intr-un stat democratic nu sunt altceva decat cetateni platitori de taxe si ca nu mai accepta sa stea ascunsi de frica represaliilor, cerand ca viata lor si deciziile personale sa le apartina fara teama de a fi judecati. Discutiile aprinse despre orientari sexuale, acceptare, toleranta si respect au avut un efect invers celui dorit de Cpf. Stau marturie statisticile mult imbunatite despre numarul in crestere al romanilor care, spre surpriza Cpf si a bisericilor nu s-au dovedit a fi homofobi si intoleranti.
Referendumul nu a fost despre familie, casatorie sau alte pretexte vehiculate de Cpf. A fost despre drepturile minoritatilor, despre dorinta de putere a bisericilor, despre intentia lor de a intra in politica intr.-un stat cu legislatie laica si despre traseul Romaniei pe care sustinatorii politici ai referendumului il doresc spre Rusia. 80% dintre cetatenii romani nu au vrut sa participe la acest proces iar asta ar trebui sa spuna totul.
Mai mult, avand in vedere ca lupta s-a purtat in mare parte pe taram religios, as spune ca Dumnezeu n-a vrut sa fie schimbata Constitutia in numele si cu argumente Lui si ca de data asta a tinut cu progresistii fiindca in ciuda conotatiei negative pe care cepefistii s.au straduit mereu s-o dea, progresul nu inseamna altceva decat mers inainte, viitor si intelegere
My Cookies 