deci e timpul ala cand faci bilantul. asta cu bilantul suna a contabil, a geanta de piele scorojita cu inchizatori lucitoare, a obligatoriu, rigid si cartonat ca un dosar cu sina metalica, unde metalul e vointa comprimata intr-o bara de otel cu flexibilitate redusa. prins cu doua capse. pentru siguranta.
da` io zic, mai degraba ca e retragere in sinele ala dezvelit de prea mult soare. si a fost mult. soare. vezi, tu, soarele te obliga sa arunci deoparte acoperamantul, limitele, precautia, sa cauti extremele, poate le atingi, poate afli. ce atatea griji, e vara. sa te arati cu pielea ta adevarata careia nu-i pasa de bube, cosuri sau pete, sa scoti iveala si la vedere rasul cu toti dintii. n-ai cum altfel, cine se poate pune cu soarele. eu, nu.
toti oamenii sunt mai buni vara sau poate nu sunt dar sigur zambesc mai mult iar binele sta intr-un zambet. acolo sta. am aflat azi-vara.
nu stiu pana la urma daca de bilanturi e vorba, desi asa le zice, aduni, scazi, tragi linie. e racoare. toamna suntem suntem rationali si logici, analizam, despicam, umplem camara, avem treana cu balante, cantar si masuratori. privim prin unghiuri. calcule referitoare la surse, repartiții și consum de energie. a mai ramas energie? eu ma uit la poze. stiu ce-ai facut asta-vara. si ce vara.
si zic… e bun si bilantul, contemplam activul și pasivul, balanta intre rezultat si situatii, proiectam reflectii sintetizate, ce-a fost, ce s-a dus, ce-a mai ramas si ce urmeaza. cine mai stie ce urmeaza. strangi patura langa tine. si-un ceai. e timp cu tine. in sfarsit, un pic de timp cu tine.
si-atunci te bucuri de linistea unei ploi. ploua, ce bine. e bine. este.
Foto Killing art
My Cookies 