Vincent isi legana picioarele pe marginea acoperisului inalt, de unde vedea orasul. Forfota, forfota din nou, claxoane, semafoare care-si schimba luminile intermitent, sunetul unei salvari. Coloanele de masini pareau suvoiul unei rau curgand disciplinat in matca. Trecatorii erau impartiti pe cele doua trotuare, se vedeau doua treceri cu vopseaua alba, probabil proaspat data.. Pe trotuarul de vizavi aparuse o rochie rosie, o pata atat de straniu rosie incat ii urmari drumul, de sus, curios. Pasul grabit, felul in care ocolea mesele unui bar care-i stanjeneau traseul, femeia se opri o secunda in fata unei vitrine. Pleca de langa vitrina, isi flutura parul negru, dupa cativa metri se opri din nou iar acum vorbea la telefon, privind in sus, neasteptat, spre locul in care se afla el.
Vincent se zgaia cu ochii mici, aplecandu-si periculos trunchiul spre afara, apoi isi lua seama. Ametise. Incepu sa rada de prostia lui
– Se lasa intunericul, gandi. Intunericul e e acelasi pentru toti.
Foto Killing Art
My Cookies 