O sa va zic un secret. Intre toate atitudinile pe care le-am intalnit de-a lungul timpului, combative, orgolioase, grobiene, complezente, singura care ma calca pe batatura degetului mic de la piciorul stang e cea de bagator in seama.
Sa va explic. Bagatorul de seama sta intotdeauna pe marginea santului. Santul trebuie curatat, deh, e plin de gunoaie care s-au adunat in timp, la prima ploaie mai serioasa apa se umfla si risca sa inunde soseaua si casele din jur. Da´ el n-are timp de curatat santuri, n-are timp de nimic, de fapt, e influencer si e foarte ocupat sa tina lectii de adevar, printip si morala, sa se bage, cum ar veni, in seama.
Balacindu-se cu picioarele in mocirla, bagatorul de seama ii injura intotdeauna pe aia care si-au suflecat manecile. Ba ca nu le-au suflecat corect, sunt trei indoituri in loc de doua, ba ca deontologia zice ca ar trebui suflecati si pantalonii, ba ca riscul ca apa sa-i inunde casa nu exista fiindca stie el sigur ca ploaia care vine n-o sa vina, deci n-are rost sa cureti santul, las` ca merge si-asa. Si-ti aduce drept dovada faptul ca ultima oara cand a plouat, santul se umpluse doar pana la buza.
Si-n timp ce unii il ignora si se apuca de treaba (vara asta a plouat cam mult si-s prea multe santuri deja inundate), bagatorul de seama da marunt din buze fiindca imaginea unor oameni care muncesc ii strica zenul de trantor si alura de atoatestiutor care n-a smuls in viata lui o buruiana, fie ea si de pe marginea santului in care zace.