Ce n-a inteles pesedeu`

Tare grele zile au fost.

Incep sa se limpezeasca apele, apar variante, evidente si adevaruri, apar scenarii incredibile din cele care oricui are o minte cat de cat la locul ei, par masluiri ale inchipuirilor unor nebuni.

Motivele pentru care oamenii care traiesc afara au venit in tara, au fost evidente. Isi iubesc tara si nu iubesc pesedeul sau pe cei care, de atatia ani, au furat, mintit si i-au silit, pe cei mai multi dintre noi sa emigreze. Au vrut sa fie cu ai lor, in lupta lor, macar intr-o seara.

Ca au vrut multi sa se foloseasca de mitingul diasporenilor, e clar, pana la urma, diaspora e o forta neutilizata, care incepe sa se organizeze. Dar de la a incerca sa folosesti sau sa instrumentalizezi politic o multime, pana la dorinta din ce in ce mai dovedita si pusa in practica de a ucide oameni, e diferenta de incadrare de la un smecheras hot la criminal cu sange rece.

Vineri, 10 august, ne-au supus la toate incercarile si ne-au oferit toate tentatiile. Ne-au presat, ne-au instigat la violenta in toate modurile posibile, au pus in practica toate scenariile care puteau sa duca la urmari tragice, de la instigatori infiltrati cu complicitatea jandarmeriei ( fiindca altfel erau izolati rapid si arestati macar a doua zi) pana la capcane puse la meserie, demne de urmasii
Securitatii.

In acelasi scop, ne-au gazat neintrerupt, doar-doar ne-om infuria si-o sa atacam, asa cum sunau variantele lor. Si-au plasat oamenii drept momeala, acum, bataia jandarmeritei mi se pare desprinsa din filmele de categorie B, acolo unde luptatorul primeste bataie crunta in fiecare scena si nu-i ramane nici macar o urma. Singurul adevar din scena aia, filmata pentru publicul Antenei 3, este interventia protestatarilor, a oamenilor nostri pentru care binele si raul nu sunt valori negociabile. Si inteleg de ce Carmendan nu le-a multumit cum era firesc, ca le-a salvat colega. De fapt, oamenii care au scos-o de acolo, le-au incurcat planurile.

Cea mai mare si mai adanca durere am avut-o, insa, cand am constatat ca evacuarea s-a facut in acel fel, ca sa moara oameni. Ca au mizat pe cincizeci de victime, macar, cam asta e numarul de decese rezultat in imbulzeala unei multimi de sute de mii de oameni, evacuate fara preaviz. Si au facut totul pentru asta: ne-au orbit, intoxicat, mitraliat cu tunuri de apa, lovit cu bastoane, doar-doar or obtine niste victime care sa-i ajute sa-si puna in aplicare planurile lor de mardeiasi buni de inchisoare. Au lasat la indemana pana si material pe care l-am fi putut folosi, dar de gardurile pe care le-au “uitat” fortele de ordine presarate prin piata, am agatat pungi pentru strans gunoiul.

Nimic nu le-a iesit. Nimic.
Nu numai ca nu le-a iesit, dar ne-am intors a doua zi si am avut sambata seara protestul nostru frumos, asa cum l-am imaginat, asa cum l-am dorit, de oameni care au vrut sa se reuneasca cu ai lor si sa-si faca auzita vocea.
Mai mult, au iesit si ies la iveala masinatiunile oribile, complicitatile si jocurile facute pe seama si cu pretul vietii noastre.

N-au inteles nimic. N-au inteles ce vrem, de ce vrem si mai ales, de ce n-au reusit sa ne faca asemeni lor.
N-au inteles cum poti sa provoci ore in sir oameni, in toate modurile imaginate in manuale iar ei sa nu se transforme in animale.
N-au inteles cum e posibil ca sub tiruri de gaze care te inabuse, unii umbla cu sacul dupa ei sa adune fiecare hartie sau tigara de pe jos.
N-au inteles cum o multime lasata fara respiratie, se da inapoi cinci pasi, pana isi regaseste suflul si se intoarce ca valul unei mari, mai hotarata si mai decisa ca oricand sa spele jegul si mizeria, adunate in 28 de ani.

Ma intorc in tara mea de adoptie. Linistita. Ceea ce am vazut in aceste zile a depasit orice imaginatie, a fost mai mult decat am sperat vreodata. Oamenii mei sunt adevarati si sunt mult mai multi decat am crezut. Cei care am scapat din incercarile voastre miselesti de a ne pune in pericol viata, avem acum acum tabloul complet a ce si cat puteti si a ceea ce suntem si am devenit noi.

Toti vioricii, carmendanii, dragnii, ciuvicii puterii si slugile lor nu ne pot invinge. Au facut tot ce au putut sa ne ingenuncheze, tot ce au stiut si doar atata pot, doar de atat sunt in stare.
Nu numai ca le-am dejucat planurile dar singurul lucru pe care l-ati reusit a fost sa ne dam seama cine suntem si ca putem castiga, in felul nostru, curat, pe fata, cu mijloacele noastre fara compromisuri si sa va aruncam pe toti la lada de gunoi a istoriei, laolalta cu mucurile de tigari si cu ambalajele pe care n-am vrut sa le lasam pe jos, sa ne murdareasca piata.

Vom sarbatori 10 august in fiecare an, in acelasi loc, romanii din tara si cei de afara. Va fi sarbatoarea reunirii noastre, pentru ca, in 10 august n-a mai contat ca suntem veniti de afara sau locuim in tara, am fost umar la umar, v-am infruntat si am supravietuit in ciuda tuturor incercarilor voastre.

Valul nostru se intoarce, va promit. Si o sa va mature. Pentru ca in 10 august am aflat cum.