Aud ca lumea se pregateste, fiecare in felul lui, de mitingul diaspora, din 10 august. Unii isi iau bilete de avion, altii isi pun stickere pe masini, se ia legatura cu cei din tara, se organizeaza intalniri. Bineinteles ca povestea asta nu putea sa scape neobservata, asa ca se constata si o contra activitate. Nu suntem naivi sa credem ca politicienii la putere, cei care au depus eforturi legislative serioase pentru a impiedica cetatenii din diaspora sa participe la viata tarii lor natale, vor sta cu mainile incrucisate sa priveasca cum se umple piata de oameni care exista doar prin niste statistici, veniti sa spuna raspicat ca sunt cetateni romani cu drepturi egale.
O categorie aparte o formeaza, insa, concetateni de-ai nostri, care din motive numai de ei stiute, ridica glasul impotriva celor care vor sa vina sa protesteze pentru drepturile lor, asa cum e firesc, in piata. Oameni despre care ai spune ca au auzit de net, de avioane, de circulatia informatiei ne acuza ca nu cunoastem gustul real al salamului cu soia si ca habar n-avem de realitatea de la fata locului, in spirit de dezbinare pur antenist.
N-am sa comentez rautatea gratuita aflata in spatele unor astfel de declaratii si statusuri fiindca fiecare isi cunoaste experientele personale si se poate trata in cheia proprie. Am sa spun doar ceea ce spun mereu de la un timp incoace.
Emigrarea nu e rastignire, nu e batut in cuie, nu e piedestal la fel cum ramasul in tara nu e rezistenta in munti, nu e martiriu si nu e dovada exclusiva de patriotism.
Sunt doar decizii, ale fiecaruia, pentru viata proprie. In fond, procesul asta este unul fluid, granitele sunt libere, oricand putem schimba locurile, cei din tara pot emigra, noi sau copiii nostri ne putem intoarce, prietenii si parintii ne sunt acolo.
Romania e tara UE, de aceea trebuie sa-si trateze cetatenii egal, sa le ofere posibilitatea de a vota si de a se implica real in viata tarii lor, indiferent de locul in care se afla, fiindca distantele nu mai conteaza in epoca internetului si al avioanelor low cost.
Am sa vin pe 10 august, in numele meu, cu pancarta mea, in care voi cere sa fie respectat dreptul fundamental la vot pentru romanii stabiliti in toate colturile lumii. Fiul meu va fi langa mine si vom demonstra impreuna pentru ca iubeste Romania atat de mult incat se gandeste sa se intoarca. Si la fel ca el, sunt multi copii sau adulti care doresc acelasi lucru si e datoria noastra sa facem tot ce putem si sa le oferim sansa sa incerce.
Niciunul dintre cei care ne evaluati la rece, logic sau cu ciuda nu aveti expertiza pe sentimentele nimanui. Nu stiu daca vom fi multi sau putini, cat sau cum va conta dar in momentul asta a sta deoparte ne costa scump pe toti, in tara sau afara, nu mai conteaza.
Ne vedem pe 10 august, la ora 18, in piata.
My Cookies 