by Camelia Dumovich
– de ce te-ai întors în iad?
– ca să mai văd o dată.
– ce?
– tot ce mi-au făcut.
– de ce, știi deja, știi atât de bine deja ce ti-au făcut.
– ba nu, nu am vrut să recunosc.
– ce?
– că m-au atins.. nu am vrut să fie adevărat că m-au atins. nu am vrut să fie adevărat că Intactul poate fi crăpat. nu am vrut să știu că sînt perisabilă..
– de ce nu ai vrut să știi?
– pentru că dacă știam eu, știau și ei. nici un neom nu merită să știe că a lăsat urmă în mine.
– ce înseamnă pentru tine “neom”?
– care nu poate ieși din el însuși niciodată. care nu poate vedea adevărul altuia. care nu vrea să iasă din el însuși pentru că nu vrea să vadă ce face altuia.
– tu poți asta? tu ieși din tine însuți vreodată?
– da. mi s-a arătat foarte devreme cum se face asta. visam că mă ridic din mine înspre tavan. ajunsă in tavan mă întorceam încet cu privirea înapoi de unde urcasem. mă priveam dormind. eram prea mică să înțeleg cu mintea ceva, îmi amintesc doar senzația… că nu-s doar un corp. că nu-s doar un copil abuzat. că nu-s doar frica. că nu-s doar singură. că nu-s doar în mine. că pot fi și în afara mea…
– a fi om înseamnă a fi și în afara ta… asta înțeleg.
– nu știu. nu mai știu nimic. nu prea îmi mai trebuie să știu definițiile.. nu mă mai apără să știu. aveam nevoie să știu. prioritatea absolută era să știu. am venit aici să spun că abia acum știu tot. acel tot al meu.
– mi-l spui?
– dap.. m-au atins. sînt urme în mine. a crăpat Intactul. puritatea nu mai e pură. e iremediabil. aripile nu mai cred o iotă. peticitul nu mai ține. iată că nu am învins. sînt o victimă ca toți abuzatii din lume. m-am crezut mai smecheră decât oricare alta victimă.
– și ce-ai de gând să faci?
– aș zice “o lulă”, dar nu e complet raspunsul. “o lulă” e doar o etapă. pot mai mult hahhaha
– :))))
– mda, am umor, mare chestiune și umorul ăsta. o să fac. ceva. puțin. vreau puțin și sigur. o sa diger că nu am putut obiectivul suprem ales de mine de mult prea devreme, si o să mă redimensionez. e ok. cred că pot și alt film. mai de autor așa, la o scară mai mică, mai comună victimei de rând.. dar tre’ să ies de aici. fizic trebuie sa ies de aici.
foto Bucu