Simplitate

se ascundea in garderoba  de cateva ore

se ascundea nu e chiar cuvantul potrivit,

nu era nimeni acasa, nu astepta pe nimeni iar azi nu o cautase nimeni

pe podea, intre o pereche de cizme si niste saboti sau sandale,

cu mainile adunate in jurul genunchilor, intre camasi si rochii atarnate

n-ar fi putut sa spuna de ce .

nu era nimic important, nimic din ce ar fi putut fi identificat ca o cauza reala

dar era cat se poate de limpede ca ceva ii scapa.

Rochia neagra. Simpla. Cuviincioasa.

o ambiguitate  purtata si mirosind inca a pacat

sau a parfum

Rochia neagra. Simpla. Cuviincioasa.

a tras-o jos cu umeras cu tot,  plina de dusmanie

ar fi dansat, ar fi urlat, ar fi baut absint

sau tequila

sau alt agent rapid de betie, cu nestiinta si migrene

voia sa o doara ascutit

sa tresara, sa o macine  un tremur interior

orice, numai sa scape de ecranul mat

de dincolo, cel  pe care se se scurge viata, din inertie,

ca o picatura pe un ambalaj steril

simplitatea sobra

nu se potrivea cu sarpele incolacit in jurul coapselor

muscand cu limbi fierbinti din umed

in timp ce dorintele  spanzurau pe umeras

sus

atarnate ca ciorapii

se va multumi cu o simplitate

de-aia cu zorzoane, cu picatele sau dungi alb-negru

sau gri ca un ciorap de matase

cu un  un fir scapat, fugit din talpa

s-o ia dracu de simplitate

nimic nu-i simplu.

 

foto Bucu, album bric brac