m-am întins în seara asta până la marginea întunericului sau a luminii, nu mai știu, e o chestie care, de regulă se amestecă difuz în nuanțe de cald. Sau rece. Și m-am mirat că n-am simțit nici cald, nici rece, nici durere, nimic din ceea ce simțeam când mă apropiam de limita pe care o pot admite în zile obișnuite. Gândul lăsat liber nu avea nici o opreliște, sărise peste garduri și se mira de lumea largă cu gura căscata și nările deschise. In departare treceau umbre șterse și confuze ca penumbra unei pisici strecurată pe lângă o ușă întredeschisă iar aerul era plin de sunete fără control evadate din concepții imature sau rupte din game învățate dinainte de a le ști. Și pete de vin roșu care se lățeau pe lungime, de ce roșu nu mi-am dat seama, poate fiindcă cel alb nu pătează, cel roz e mult prea blând și nu ieșea contrastul sau poate pentru că roșul se întinde de felul lui, fără rușine. Plăcile tectonice, trezite, se deschideau, desfăcand în fața lui margini lipite cu pământ. Din crăpături, hrăneau cu foc cuvinte nerostite cu glas tare, ieseau la suprafata izvoare fara ani si gheizerele suierate al pasiunilor ascunse in adanc cu mare grija. Vreo două amintiri au sărit în cadru, sprintare, cu pofta de râs nestăvilită de bună cuviință. Reperele morale rămăseseră undeva în spate, abia se mai vedeau, niște borne kilometrice acoperite de mușchi și timp, ascunse de albul unei zăpezi, căzută dintr-un nor nevinovat, apărut pe neașteptate intr-o fisură a cortexului cenușiu. Câteva idei au răsărit și ele, curioase, luând gândul de mână, fiindcă nu se cuvine unui gând să rămână singur, fără conexiuni. ”Mergi prea departe” i-au spus. ”se prea poate ca dincolo să fie cald, dar nu știi cât de cald sau umed se întâmplă, la fel cum se prea poate să fie rece înghețat. Siguranța noastră, a tuturor, depinde de mișcarea ta” .Gândul s-a oprit, agățat în firele gardului electric al neuronilor de pază. Privea cu atenție și stânjenit libertatea de mișcare, lipit cu întreg trupul și dorind. Ninsoarea scoarței albe îl îngropa, topind visul și transformând lichid dorința în amintire. Iar gândul pornit liber deveni uitare.
Foto credit Bucu