Serenada ( Sorana Țărău)

Se hotărî să iasă la o plimbare, să-și aranjeze rămășițele de sentimente și gânduri aruncate disprețuitor prin ea. Nu mai făcuse niciodată sex cu o persoană cu care nu era într-o relație așa că se simțea ca un intrus în propria viață. Mergând pe drum, singură, observă în dreapta un șir de serpentine și și se gândi că dacă ar lua-o pe acolo, urcând, ar putea avansa atât de ușor și-n viață. Își aminti că-și lăsase căștile pe scaun, acasă la el, așa că va trebui să stea cu gândurile ei. Își aprinse o țigară, mai mult din obișnuință și căută un loc unde să-și presare scrumul “Doamne, și acum tot la ordine și curățenie te gândești”. După acest gând critic începu să se gândească din nou la viața ei, la felul in care toți oamenii din jurul ei i-au cerut, la un moment dat, spațiu, deși ea voia să nu-i lase din brațe niciodată. Își îndepărtă o șuviță de păr de pe față așa cum îndepărtezi un gând care nu-ți place, care nu știi de unde vine. “O serenadă”, are nevoie de asta, își va cânta ei o melodie de dragoste.