Cina

Fața de masă era albă, cu o dungă roșie pe margini, model dreptunghiular. N-avea nici o pată, albul era confortabil si împăcat. A inceput sa așeze lingurile si furculitele in ordine. Chiar dacă avea in minte așezarea standard, lingura, cutit pe dreapta, furculița stanga, plus furculitele de aperitiv, pahar apă față dreapta, pahar vin față stânga, la inceput le aruncă pe masă, lângă fiecare farfurie, soarta lumii n-avea cum să depinda de milimetrii dintre lingură si cuțit. Apoi se răzgândi. Poate de asta depinde soarta lumii, poate că regulile stupide si conformiste sunt cele care păstrează linia dreaptă, sirul neîntrerupt al întâmplărilor, poate ca rutina ține in viață curgerea timpului.

Isi aminti de pranzurile din copilărie, cu felul doi mancat din farfuria de supă, care o oripilau si o făceau să protesteze, dar nu era nimic neobișnuit, in vremea aceea protesta impotriva a orice, a orice insemna viața așezată a unei familii cu trei copii, bunic si câine. Pe atunci desena case cu etaj si scări monumentale in care traiau familii silentioase, din cele care beau dimineața suc proaspăt stors de portocale si care nu se inghesuiau toți la o singură baie. In baie, in masina de spalat Albalux avea ascunse cărți. Citea toată ziua romane in care in care era vorba despre mese complicate, tabieturi de aristocrați si etichete desuete, aventuri ale cavalerilor dedicați si romantici care adorau de la distanță eroine sofisticate cu batiste de olanda si dantele la purtator. Mult mai tarziu a înțeles superficialitatea printeselor care se scarpinau cu andrele lungi de aur sub perucile care colcăiau de păduchi si după ce a incercat o dată, s-a convins de dificultatea respiratiei dată de corsetul care strangea pieptul până la oprirea respirației si sufocarea oricarei urme de rebeliune. Cavalerii aveau si ei problemele lor, adorarea de la distanță părea mai sigură in vremuri in care spalatul era prohibit.

Ii veni chef de joacă. Rasuci servetul sub formă de romb, tacîmurile in cruce, apoi paralele. Oblic paralele parcă stăteau mai bine. Paharele sclipeau mat. Lipsea ceva. Intr-un colț al sufrageriei zăcea o rolă de beteală roșie, sticloasă. Desfacu cateva fasii cu o foarfecă apoi le așeză pe servet, intre lingura si cuțit. Mai puse câte un servet in fiecare pahar de vin. Sfesnicul cu cele cinci lumânări in mijloc. O vază mică cu ramură de brad intr-un colț. Festiv. Scaunul din apropiere era tras, restabili ordinea, alinie spatarul, riguros.

Era loc destul la masă, era loc pentru toți, trei copii care crescusera, copiii lor, părinți. Cainele era altul, bunicul lipsea si picură pe podea un strop din paharul cu vin, umplut pe jumătate. A luat un servet sa șteargă pata si a ramas cu el in mâna. Picăturile străluceau rosii pe parchetul lucios. N-o sa alunece nimeni intr-un strop de vin si oricum vor mai fi pete in seara asta. Dar vor fi toți la cină.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s