că-mi vine uneori să scriu, așa, într-una, să dau drumul la cuvinte, e exces, inflație sau inflamație, nu știu care din ele, eu îs cu excesul, de regulă. dar nu vin totdeauna cele potrivite, vin celelalte, nepotrivite cu întâmplarea de peste zi sau cu cea care urmează, dar ce să fac
că prind un gând de colț și trag de el , cu smucituri îl trag până îl rup din înțepeneala aia în care stă prins și-i dau drumul pe fluviul ăla Styx sau cum îi spune, în apa uitării și a nimicului și dacă rămâne vreun franjur nu-i vina mea, c-am tras de el din toate puterile dar n-a ieșit
că nimicul nu iese întotdeauna așa cum ni-l dorim, să fie nici cuvânt, nici sunet, nici zgomot. să fie plat sau gol sau de ce când ai de ales, ai de ales între totul sau nimic, pasămite totul e un întreg, un conglomerat cu ce-o fi, da`să fie cu de toate. când n-ai nimic e simplu, când ai totul simți mereu că-ți lipsește ceva, fie și-un nimic
și cine știe ce înseamnă totul sau de ce depinde, pentru un copil care nu poate să pronunțe r-ul, tortul e-un tot
foto credit Bucu
My Cookies 