Superiorităţi

dispret

Dintre toate argumentele invocate în favoarea falselor superiorităţi cel mai des adus subliminal în discuţie este argumentul “pentru că pot”. Există un mare număr de oameni care se simt superiori doar dacă există categorii pe care le consideră inferioare şi faţă de care îşi pot exprimă făţiş dispreţul. Fanatici reali sunt puţini, marea masă nu apelează la sacrificii absurde, le este suficient să scuipe din mers pe geamul maşinii, să umilească prin atitudine, vor să linşeze în deplină securitate, să asuprească sub ocrotirea legii sau sub umbrela majorităţii de 50+1. Orice pretext e bun pentru cei cărora le place să-şi umilească semenii dacă li se pare că acestia sunt într-un moment vulnerabil.

Totul ţine de modelele culturale în care sunt educaţi majoritatea oamenilor. Sisteme false de castă, orăşeni care se simt deasupra ţăranilor, cei cu diplome vizavi de cei fără diplome, intelectuali deasupra meseriaşilor, vecinul cu apartament situat la etajul doi faţă de cel de la parter. Fii mândru că eşti alb, nu negru, român, nu ţigan, că eşti bărbat puternic, nu femeie slabă, că eşti straight, că poţi să ai familie, că poţi face copii, nu ca nevolnicii de homosexuali. Fii mândru. Oamenii cresc cu ideea că sunt privilegiaţi, că li se cuvin aceste privilegii şi că au dreptul să-şi manifeste desconsiderarea faţă de cei care nu au atuurile lor. Iar când li se spune că nu e o atitudine corectă, se simt atacaţi în ceea ce le defineşte identitatea prin contrast cu categoriile “inferioare”şi spoliaţi de privilegiile lor.

Astel se ajunge la situaţii în care o categorie de indivizi se crede posesoare a unui drept sau un privilegiu iar în momentul în care alte categorii au acces la el, primii au impresia că li s-a ştirbit din drepturile care li se cuveneau exclusiv iar asta echivalează aproape cu pierderea acelui drept. Tentaţia universală este de a-l abuza pe cel pus în mâna noastră, de lege, de nobil, de societate, de religie şi o regăsim din Japonia până-n Franţa şi din Cambodgia până-n Rusia. Se adaugă tema stigmatului social prin asimilarea noţiunii de curat/murdar sau jena şi ruşinea vizavi de actele fiziologice umane extinse până la spurcat ca limita extremă, aşa cum e exemplul femeii murdare la menstruaţie sau timp de patruzeci de zile după naştere.

Plus supărarea fiului cel cuminte . Revine în special în Noul Testament dar sunt exemple şi în mitologia asiatică. Individul care se crede drept sau corect se supără, se enervează şi nu îndură să-l vadă pe altul acceptat sau răsplătit. Deşi are deja toate drepturile cuvenite devine nemulţumit şi ostil atunci când şi altul, nedemn din punctul lui de vedere, le-a primit.
Pentru că privilegiul nu trebuie împărtăşit.

Foto credit Bucu Bucu Beem

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s