Furia străbătea adâncul rapid, încolăcită, urca din străfunduri, ieşea spre suprafaţă ţâşnind ca apa care urca negândit intr-o fântână arteziană. Spre final se limpezise, zăcea clară şi neatinsă ca o apă neîncepută, pregătită pentru descântece sau farmec. Furtuna trecuse lăsând în urmă un abur, fantasma unei privelişti confuze şi neclare, o închipuire a unei flori carnivore. M-am aplecat s-o văd mai bine, atrasă de culoare şi vârtej dar am auzit şoapta fiinţei mici din mine. Am tresărit, am dat un pas înapoi şi m-am întors, mă chema viata în altă parte.
Foto credit Bucu
My Cookies 