Coşmarul dispăruse, dar somnul veghea trezia incompletă. Pe pernă stăruiau învăluirea, golul din stomac, miresmele şi sunete din vis. Cântarea ciudată, mirosul greu de crini. Coropişniţa neagră care alerga pe faţă albă de mătase, clinchetul paharelor de cristal fără picior, cu forme ovale şi aplecate oblic care executau rotiri în jurul axei proprii, culoarea băuturii care se schimba halucinant îmbrăcând diferit fiecare mişcare, Părea capodopera unui artist bolnav care nu iubea echilibrul şi care clătina peisajul din vis amestecând culori în aer, agregări intermediare şi instabile care se descompun într-o secundă şi se compun din nou în secunda următoare. Era de parcă ar fi dorit să dea tabloului alunecare şi continuitate topind solidul în lichid. Cu ochii încă închişi se întreba de ce? de ce oare îşi dorise în vis ca totul să curgă?
Foto Bucu, album Schite&Umbre