Piticul ura lumea întreagă fiindcă ştia că lumea nu era croită după dimensiunile lui. Atâta vreme cât încăpea într-o paporniţă era nesemnificativ într-o lume de oameni mari care îl priveau de sus în jos. Din cauza asta îşi desenase un univers propriu, un loc în care trăia fără penalităţi şi fără frustrări extinse. Orgoliul îl avea însă uriaş, transformase pompa de bicicletă într-un vehicol care îi umflă ego-ul, cocioaba devenise un palat, unul special desenat, ţuguiat ca o piramidă. Pe măsuţa din mijloc trona un pistil de mazare din care extirpase ovarul ca să-i rămână doar stilul şi stigmatul lipicios.
Foto Bucu, album Cu traista in bat
My Cookies 