De la bun început am să-i rog pe cei sensibili, pe cei cu stomac subţire, pe cei sfioşi, pe cei timizi să nu citească textul ăsta fiindcă e scris cu durere, cu mânie, cu o furie pe care nu vreau să o mai stăpânesc. Dar indiferent cât ar fi de dur sau de aspru vi s-ar parea, nimic din ceea ce urmează nu va depăşi suferinţa, cruzimea sau calvarul pe care le-a simţit femeia de la Motru, cea care a fost torturată bestial şi ucisă în final.
Am să va fac un rezumat, chiar dacă articolul e mai jos, fiindcă oamenii nu prea citesc textul întreg, e trist şi e cumplit, multora le e greu să conceapă că astfel de întâmplări au loc în realitate, că bula lor ar putea fi poluată sau că lângă ei, în apropiere, se pot petrece asemenea atrocităţi. Şi cu toate astea, timp de două ore, o femeie a urlat, s-a zbătut, a fost lovită, tăiată, zdrobită în bucăţi, iar la sfârşit dată cu capul de perete până când a tăcut pentru totdeauna. Vecinii au auzit tot, nu era pentru prima oară, au dat probabil drumul la televizoare şi şi-au văzut de treaba lor, familia e sfântă, intangibilă şi doar am învăţat cu toţii că nu e frumos şi nici civilizat să te bagi în familia nimănui.
Cel care a sunat la poliţie a fost agresorul.
În istoricul lui aflăm că individul avea antecedente grave de violenţă, mai avusese două soţii, scăpate cu viaţă din infernul conjugal. Iar individul era liber. Una se aruncase pe fereastră ca să scape de bătăi , celalaltă nu vrea să povestească ce i s-a întâmplat. Mi s-a spus că trebuiau să depună plângere, că aşa e legea. Iar individul era liber. Nu ştiu cum e legea dar le înţeleg pe deplin pe fostele neveste, calvarul unei femei agresate nu se termină în momentul agresiunii, procesul e lung, dureros şi lasă urme de neşters pentru toată viata. Iar individul era liber. După mintea mea de om simplu, fără cunoaşterea legii, în momentul în care prima soţie s-a ales cu picioarele rupte după ce a sărit pe geam, putea fi acuzat de tentativă de omor. Dar individul era liber. Apoi i-a ameninţat în repetate rânduri pe cei care au încercat să intervină, lumea se temea de el, un bătăuş notoriu cu o agresivitate ieşită din comun. Şi cu toate astea, individul era liber.
Liber în societatea românească acolo unde BOR vine să înveţe femeile că e datoria lor să stea şi să rabde bătăi şi umilinţe fiindcă asta e soarta femeii, acolo unde o Coaliţie pentru Familie ne spune că legăturile de casatorie trebuie menţinute cu orice preţ, acolo unde domnii deputaţi vin şi ne explică că o palmă nu e mare lucru doar n-a murit nimeni din asta, acolo unde se fac bancuri cu femei bătute fiindcă fenomenul e atât de comun şi de răspândit încât nu-l mai băgăm în seama.
Ştiţi ce vreau eu în momentul acesta ? Să iau statisticile acelea în care scrie că una din patru românce este victima violenţei în familie cel puţin o dată în viaţă şi să-i pocnesc cu ele după ceafă pe toţi cei responsabili până când vor înţelege că fenomenul violenţei domestice nu e un banc spus la un şpriţ despre femei cu ochii vineţi, nu e o reclamă în care femeia plânge discret în timp ce bărbatul aruncă cu lucruri prin casă, nu e o ştire de la ora cinci care-ţi strică dispoziţia în timpul cinei. Vreau să iau fotografiile femeii desfigurate şi ucise şi să tapetez holurile parlamentului, a sălilor de judecată şi al secţiilor de poliţie. Vreau să pun afişe pe stradă, să va fac pe toţi să întoarceţi capul cu groază şi cu ruşine fiindcă suntem martorii unui carnagiu care se petrece în fiecare zi în apropierea noastră. Şi poate în felul asta o să reuşesc să va fac să pricepeţi că aşa nu se mai poate.
N-am s-o aduc înapoi pe femeia de la Motru, nu mai am cum să o adăpostesc, să îi îngrijesc rănile, să-i potolesc durerile, să o învăţ că e posibil să trăiască şi altfel. Dar poate, dacă provoc groază şi scârbă şi teamă, parlamentarii or să-şi facă treaba dând legi mai aspre şi mai dure pentru orice palmă, poate judecătorii vor înţelege că ordinele de restricţie nu sunt un moft ci le salvează viata femeilor bătute şi copiilor lor, poate poliţiştii nu-i vor mai considera pe agresori nişte bărbaţi nervoşi care au băut un pahar în plus, poate biserica nu va mai învăţa femeile să tacă şi să încaseze, poate vecinii şi oamenii de pe stradă vor pune mâna pe telefon să sune la 112 fără teamă de represalii. Poate dacă va fac să vedeţi faţa desfigurată şi plină de sânge a femeii de la Motru în fiecare zi am să trezesc în voi, în toţi oamenii buni sentimentul că nu se mai poate continuă în felul asta, că trebuie luptat pentru dreptul femeilor de a nu mai fi agresate, că trebuie strigat, răcnit, în parlament, în presă, pe stradă, la oraş sau la ţară, că trebuie construite adăposturi, că femeile trebuie învăţate care le sunt drepturile, că trebuiesc făcute presiuni peste tot pentru ca legile să fie puse în aplicare iar agresorii, violenţii, bestiile cu chip de om să fie duşi acolo unde le e locul.
Fiindcă moartea femeii de la Motru e un simbol al neputinţei noastre, al tuturor.
https://www.pandurul.ro/articol/crima-oribila-in-motru-a-torturat-o-timp-de-doua-o_93530.html
My Cookies 