Din ploaia scurtă şi aprigă rămăseseră doar câteva picături leneşe, prelinse. Floarea din faţa mea, sătulă, mustind de apă, se deschisese arătându-şi petalele uzate până la ultima fibră. Nu mai era mare lucru acolo, părea sfârşită, atârna cu petale cu tot, fumul unei prelungiri inutile, a unei speranţe eşuate în fantastic, pierdută într-o altă dimensiune. În azi şi în acum îşi încheiase misiunea. Fulgerul trecuse şi el grăbit pe deasupra tuturor, îşi rătăcise puterea, nimeni nu se mai temea de el, nimeni nu-l dorea, lumea voia doar senin, soare cu măsură şi nori de curcubeu. De partea cealaltă a ploii fericirea abia mai respira, înfăşurată strâns într-o folie de plastic.
Foto Bucu, album Cu traista-n băț
My Cookies 