Curtea cu buline

Curtea Dramei Queen se întrunise în separeul obişnuit, închis ermetic şi ferit de ochii publicului. La intrare, fiecare dintre cei care venisera şi-au luat masca în primire, ştiau că drama e drama şi trebuie jucată ca atare, Queen nu glumea cu asta. Scaunele aveau  câte o bulină cu numele fiecăruia, locurile şi rolurile erau repartizate de ani de zile şi prin înţelegerea generală, nu puteau fi schimbate. Se aflau acolo toţi, convocaţi de urgenţă. Bufonul se rostogolea de colo-colo, vorbind mult, făcând zgomot, punându-şi masca seriozităţii din când în când, neluat în serios vreodată, apostrofat de toată lumea. Curtenii îl strigau boy iar distracţia preferată a tuturor şi a lui, de altfel, era să fie lovit în barbă şi apostrofat din toate părţile. Cavalerul, îmbrăcat în negru şi care încerca să pară dur îşi scutura mâneca părând absent, concentrat la vorbe de duh sau la ocări, dar era negru doar în cerul gurii şi asta doar la comanda Queen-ei pe care o adora în secret şi fără speranţa. Doamna de Onoare îşi foşni cu înţelegere fustele, era responsabilă cu empatia şi tranşarea diferendelor apărute la Curte. Masca de nevinovăţie blândă a Doamnei era masca cea mai de temut fiindcă ea ştia secretele tuturor, nu se folosise încă de ele dar nu se ştia când sau dacă o s-o facă. Se aşezase cu distincţie între Bătrâna Sfătuitoare care avea mereu o mie de poveşti despre viaţă de povestit şi o mie de exemple de dat şi Ingenua care părea abia trezită din somn, deşi avea ochii puternic rimelaţi. Călătoarea sosise de curând şi îşi pusese geamantanul într-un colţ. Paharnicul cu vorba bună statea pe scaunul de lângă măsuţă, avea în grijă apa minerală, o ţinuse la frigider până acum şi o distribuia în pahare, numărând membrii prezenţi. Venise şi Fecioara Nebună cu personalitatea ei dublă cu tot, pusă pe harţă că de obicei, înger sau demon după cum o cerea scenariul zilei respective. Cavalerul cu Adevărat Negru a ajuns ultimul, zornăindu-şi sabia şi mestecând înjurături aspre printre dinţi. Îi ura pe toţi laolaltă, în primul rând pe căţeaua asta de Queen. Ea ştia dar îi era complet indiferent, de-a lungul timpului se trădaseră reciproc, îl izgonise de la Curte dar se întorsese cu coada între picioare, nu mai avea surprize în privinţa omului. Ura lui îl ţinea, însă, legat lesnicios de treburile curţii iar Queen ştia să-l manevreze eficient ori de câte ori avea nevoie să servească scopurilor ei.

Foto proprie de pe zidurile Romei

Drama Queen stătea pe tronul desenat special pentru ea, înălţat elegant cu o treaptă de lemn lustruit, într-o atitudine studiată, aparent nepăsătoare, în timp ce îi urmarea pe toţi atent, prin ochii întredeschişi. Oftă, îi plăceau la nebunie filmele dramatice şi rolurile de martiră, visul ei secret era să joace scene de sacrificiu în piata publică, să fie biciuită goală, cu vaginul expus la vedere sau ceva asemănător. Curtenii îi cunoşteau predilecţia ciudată pentru submisivitate şi violenţă pe care şi-o exercitase, pe rând fusese pasiv-agresivă cu fiecare dintre ei şi pentru că nu ştiau cum să interpreteze oftatul, au făcut linişte.
– Observ că Bătrânul Sfetnic nu a mai venit la adunare, nu ştiu ce-i cu el, nu mai da pe la curte si nu-l găsesc la telefon, se întâmplă ceva ciudat. Absentează nemotivat. În tonul ei nu se ghicea grijă sau preocupare ci doar iritare fiindcă ii lipsea  bătrânul înţelept care juca rolul de bunic sfătos în adunare.
– Spune de ce ne-ai chemat, n-avem timp să stăm toată ziua la dispoziţia ta, unii oameni au treburi reale, interveni brutal Cavalerul cu Adevărat Negru.
Femeia de pe tron îi aruncă un zâmbet rece cu buzele strânse, care îi îngheţă pe ceilalţi şi îl făcu pe bărbat să se aşeze pe scaunul cu bulină repartizat, tuşind jenat.
– Am vrut să vă aduc la cunoştinţă că, de curând, a apărut un Erou care în final m-a convins că are tuşele sumbre şi aparent complicate necesare, genul de bărbat pe care îl aşteptam de mult timp la malul disperării mele. Am hotărât să plec cu el şi calul lui alb în ţări străine. Voi fi mai dificil de găsit, vom ţine legătura mai greu, de aceea voiam să va întâlnesc şi să va promit tuturor că n-am să va las de izbelişte.
Drama Queen începuse direct, abrupt şi fără nici o altă introducere, diplomaţia, grija pentru sentimentele sau viata altora nu făceau parte din rol, drama trebuia să fie doar a ei, în exclusivitate. Făcuse pe mironosiţa prefăcându-se, prea mult timp, simtea o nevoie primară ca în sfârşit să îşi expire aroganţa şi adevărata natură. După un moment de stupoare, curtenii începură să vorbească deodată cu toţii, să pună întrebări, Fecioara nebună începu să se agite bezmetic, Ingenua deschise ochii mari şi se trezi de tot, Călătoarea se foia pe scaun neliniştită iar Cavalerul cu Adevărat Negru îşi trânti furios sabia de pământ, sporind învălmăşeala. Cavalerul simplu icni şi îşi stăpâni cu greu emoţia, se temuse mereu de o asemenea întâmplare, dar asta e soarta lui, îşi va popula visele umede în continuare cu fantasma pe care şi-o crease şi va continua să o slujească la fel de credincios. Doar Doamna de Onoare rămăsese calmă şi liniştită schimbând priviri înţelegătoare cu Queen. Totul se desfăşura după cum prevăzuseră. Cu un gest superior al mâinii, Queen opri discuţiile care se porniseră ca un torent în încăperea mică şi sufocată de emoţii.
–Nu e nevoie să cunoaşteţi mai multe detalii, ştiţi cât de discretă sunt şi câtă nevoie am ca intimitatea mea să fie respectată în cele mai mici amănunte. În plus, există nişte complicaţii neprevăzute care mă obligă să ţin totul secret. N-am să răspund niciunei întrebări şi n-am să va dau nici un fel de indicii, va fi treaba voastră să va daţi seama ce se întâmplă, dacă va interesează, consideraţi asta o tema de casă pe care trebuie să o rezolvaţi în lipsa mea.
– Dar nu prea văd cum vom mai funcţiona normal dacă tu, stăpâna Curţii ne părăseşti, hohoti Bufonul speriat încercând să se târască la picioarele ei.
– Calmează-te, boy, altfel te calc pe cap, discutăm lucruri serioase, n-am chef de prostiile tale. Încearcă să fii atent şi să înţelegi exact ce vreau să văcomunic, nu repet a doua oara.
– Dar are dreptate, eşti stăpâna noastră, sigur, asta înseamnă că poţi să închizi Curtea sau să-i schimbi adresa dacă vrei iar noi suntem datori să facem cum vrei tu. Dar vreau să spun că în vremurile mele…începu Bătrâna Sfătuitoare cu voce tremurată.
– Voi puteţi să continuaţi că până acum, o întrerupse Drama Queen, lăsând-o cu povestirea neîncepută. Curtea rămâne deschisă . Ştiţi cu toţii că există câteva persoane care au fost în trecere pe aici în ultimul timp. Am făcut greşeala să cred că noii veniţi îşi vor găsi un loc pe scena mea, erau libere câteva roluri, poate am fi avut nevoie de un Psiholog, un Doctor sau de o Amantă, ştiu şi eu, m-am gândit să ne éxtindem un pic, să devenim mai cunoscuţi în lume, dar până la urmă timmingul nu a fost cel bun si pot sa recunosc că a fost o greşeală. Noii veniţi nu sunt în stare să înţeleagă eticheta strictă sau că aici e o scenă unde se joacă doar roluri stabilite de mine, cu reguli stabilite de mine şi pe care doar eu am voie să le încalc. În final am constatat că străinii nu se supun ordinelor, ajung să se poarte ca nişte câini turbaţi şi ştiţi că eu nu sufăr animalele şi nici nu înţeleg deloc exprimările emoţionale. Aşa că logic si rational, am decis să şterg complet urmele trecerii lor şi m-am asigurat că nu vor mai intra aici. Rămâne ca voi, toţi, să rămâneţi de strajă. Nu e nevoie să sunaţi la nici o uşă, ies eu din când în când.