Ce vrăji a mai făcut Coaliţia

A fost odată ca niciodată. A fost odată o vrăjitoare rea, cu nasul mare, pe care o chema Coaliţia si trăia într-un sat din sud-estul Europei. Stătea la uliţă toată ziua şi-i boscorodea pe toţi cei care treceau pe acolo. Pe femei că mergeau la oraş, îşi scurtaseră fusta şi umblau pe la şcoli fără să se mai ţină de toarta cratiţelor, pe săteni că nu mai stăteau toată ziua pe-acasă să facă copii, pe lume fiindcă se schimbă şi nu mai arată aşa cum o ştia din moşi-strămoşi. La drept vorbind, nu iubea copiii prea mult, câţiva orfani ca vai de ei trăiau la marginea satului, dar nu luase pe lângă ea nici un suflet iar pe cei care se jucau pe uliţă îi mai pleznea cu câte o joardă de alun, părinteşte. Vrăjitoarea noastră, ca orice persoană malefică ambiţioasă avea un plan de distrugere şi de învrăjbire a lumii, voia să o transforme după chipul şi asemănarea ei. Intr-o noapte cu luna plină avusese o viziune iar ţelul vieţii ei devenise clar: să umple satul de familii serioase, căsătorite, îmbrăcate în costume populare, trăind după cum apucase ea în vremurile ei. A studiat un timp prin hârtoagele păstrate în pod şi în cele din urmă a găsit o vraja complicata. Ca să îşi aducă la îndeplinire planul era obligatoriu să ajungă la Carta Constituţiei, cea mai de preţ avuţie a satului, stiut fiind ca avea în paginile ei înţelepciune adunată de secole şi unde erau înscrise negru pe alb, drepturile tuturor sătenilor. Pentru  înfăptuire avea nevoie ca măcar jumătate din sat să mărşăluiască cu ea în frunte, să spargă scrinul în care se află cartea şi să rupă pagina cu articolul 48. Doar în felul ăsta vraja ar da roade şi s-ar deschide calea adevăratelor farmece şi făcături.
Zis şi făcut. În scopul de a deveni simpatică, populară şi apropiată şi-a ales un nume care să fie rostogolit uşor prin media, şi-a spus Pentru Familie. Prenumele Pentru n-a fost deloc întâmplător fiindcă le spunea tuturor că nu e deloc contra, promitea măsuri de toate felurile în dreapta şi în stânga, deşi, dacă o priveai cu atenţie, se gheboşase extrem spre dreapta. Familie a denumit ea mirajul unei vieţi în care curg râuri de lapte şi miere iar pe maluri se plimbă câini cu covrigi în coadă.
În bordeiul de reşedinţă, vrăjitoarea locuia cu un moş bătrân care avea dinţii rupţi şi stricaţi, îi folosise pe post de desfăcător de conserve, de asta lumea îl poreclise Moş Conservator şi cu un domn spilcuit, îmbrăcat la costum, părul dat cu gel, care umblase prin America şi avea nişte afaceri cu Biblii noi-nouţe. Mai venea pe la ei bodyguardul de la cooperativă, băiat de băiat, cu muşchi de fier, care purta tricouri cu însemne codrenesti, dar pe asta îl primeau numai pe furiş, noaptea, că îl ştiau cam zurbagiu, căuta harţă din nimic şi le strica imaginea cu scandaluri. După ce s-au adunat cu toţii au purces la descântece, farmece şi cum altfel, vrăjitorii., Au început să răspândească vorbe şi să sperie lumea cu o conspiraţie, o invazie de extratereştri, nişte oameni gay care ar fi o specie aparte de despuiaţi care dansează pe străzi toată ziua şi se ocupă cu furtul copiilor de creştini. Homosexualii s-au mirat ”ce-aveţi, măi frate, trăim în sat cu voi de când e lumea lume, muncim împreună la câmp, plătim aceleaşi dări, nu ne-am băgat în viaţa voastră, ce-i cu prigoana asta?” Dar gaşca vrăjitoarei nu ţinea cont de oameni, statistici sau evidenţe, ieşea pe uliţă de dimineaţă până seara bătând toba cu ştiri senzaţionale şi veşti despre apocalipsă.
Apoi, umblând din casă în casă, vrăjitoarea a scos din pălărie, hocus-pocus, trei milioane de semnături, împrumutând potcapul de la popa satului, pasămite pălăria ei era cam mică şi n-avea loc să le adune. Într-o seară la cârciumă, le-a făcut cinste consilierilor de la primărie,  le-a turnat pe furiş nişte poţiune otrăvită în rachiu promiţând fiecăruia în parte trei milioane de votanţi în aşa fel încât consilierii n-au mai văzut că alea trei milioane de oameni care semnaseră erau cei care votau oricum pentru ei. Vreo doi consilieri au gustat din rachiu dar s-au dat deoparte, au spus că ei au altă treabă, că furturile de găini ziua în amiaza mare le ocupă tot timpul iar Carta Constituţiei nu înseamnă mare lucru că nu-i ajută pe ei la prins muşte sau hoţi. Doar pe primar n-au reuşit să-l descânte că era venetic, avea familie netradiţională şi rude prin alte sate, mai spre miazăzi, acolo unde sătenii n-au nici o treaba cu capra vecinului sau cine cu cine alege să trăiască.
Încet, încet, unii oameni din sat au început să murmure, mai întâi pe la colţuri, apoi în gura mare, că vrăjitoarea Coaliţia nu s-ar ocupa cu vrăji ci cu vrăjeli şi scorneli. Oamenii ăştia, de obicei,  sunt prinşi cu treabă de dimineaţa până seara, arat, semănat, păzit recolta si nu se tem de potop ci doar de răutatea celor care se cred mai presus decât alţii. In plus, au familii de toate felurile şi n-au nevoie de binecuvântarea Coaliţiei ca să trăiască în pace şi iubire.
Povestea se scrie în continuare, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Urmarea nu o ştim încă, o vom afla la toamnă, când se numără bobocii şi când se vor întruni parlamentarii. Până atunci, la lumină, încercăm să desfacem iţele complicate ale unor urzeli întunecate.        Şi va promitem că vă ţinem la curent cu toate vrăjile Coaliţiei.

foto credit Bucu 

curcubeu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s