Generatii

V-aţi gândit vreodată că cei 37%, procentul părinţilor români decişi să îşi crească copiii altfel, oferă lumii prima generaţie de adulţi din istoria omenirii care devin maturi fără bătaie, fără constrângeri şi fără pedepse care să le deformeze personalitatea? V-aţi gândit vreodată că Occidentul, datorită legilor ferme împotriva violenţei în familie, datorită reglementărilor rigide împotriva brutalităţii aplicate copiilor, sunt înaintea noastră cu o generaţie de adulţi care s-a dezvoltat fără agresiuni suferite în copilărie şi fără teama de a spune ce gândesc? Şi v-aţi gândit vreodată că, de fapt, asta ar putea fi secretul progresului şi democraţiei extinse din vest? Nu facem apologia modelului societăţii occidentale, sunt doar câteva constatări obiective. Vestul cel fără Dumnezeu îşi conservă şi întreţine bisericile că pe nişte vestigii sfinte ale trecutului, o societate în foarte mică măsură religioasă are grijă de bătrâni, de copii sau de categoriile defavorizate într-un mod mult mai decent şi mai extins decât societăţile cu credinţe exprimate, iar oamenii fac voluntariat şi acte de caritate din convingere şi din propria determinare, fără teama vreunui Dumnezeu răzbunător şi fără să aştepte răsplata în Viaţă de Apoi.
Occidentul cel fără de credinţă acţionează, culmea, conform învăţăturilor lui Isus, consideră fiecare fiinţă umană unică şi irepetabilă, sprijină liberul arbitru prin procesele de învăţare şi oferirea de alternative şi, probabil lucrul cel mai important, lasă gândirea liberă şi fără constrângeri.
Departe de a fi o societate perfectă, se constată o modalitate democratică şi o evoluţie interesantă a conceptului de a învăţa să îţi iubeşti aproapele şi de a judeca oamenii doar după însuşirile, aptitudinile şi contribuţia lor, indiferent de sex, rasă sau religia de care aparţin. Iar unul dintre principalele motive care au dus la această situaţie pare să fie faptul că toate acestea sunt înfăptuite de oameni fără traume definitorii, de generaţia celor care n-au cunoscut violenţa şi bătaia în copilărie.
În timpul acesta, la noi deputaţii votează cu aplauze iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, restrictivă şi absurdă pentru o societate europeană de secol XXI în timp ce aceeaşi deputaţi blochează fără probleme iniţiative de înăsprire a legilor împotriva violenţei domestice fiindcă, nu-i aşa, ”o palmă n-a omorât pe nimeni”, iar discuţiile se poartă în continuare în jurul unui proces de educație ineficient și al tradiţionalei bătăi rupte din rai.
Din raiul acela de unde nu s-a întors nimeni să ne povestească.