– bună, îmi dai un interviu?
– da, stai să-mi aduc aminte..ok
– cum e în tine?
– sexy. ín mine e sexy. eu așa sínt, deși corpul meu poate părea egal cu al celorlalți, e doar o percepție temporară. nu toți au ochi să vadă mereu, și-i tolerez, adică îi las să treacă pe lângă mine uneori fără să mă observe. ție ți-e clar cum e în mine, sau ne oprim aici cu interviul??
– ími e clar. continuăm.
– bine. asta ími place la ceilalți cu care vin în.contact. vederea clară. e o mare resursă în voi, ăștialalți. premiez de fiecare dată când cineva e suficient de special încât să recunoască că vede. mai întreabă-mă.
– ce faci când celălalt obosește să fie special pentru tine?
– hm, da, așa e.. e o oboseală. vezi tu, al doilea premiu îl dau când victim….ăă, când celălalt e inepuizabil. persoanele îs pe categorii: care n-au resurse, care au puține, care-s fără fund. și chiar nu am ce să povestesc cuiva care are resurse dar nu vede clar că-s puține.
– premii? cum reușești asta?? – da! foarte bine punctat. nu știu nici eu.ce să mai cred despre mine, cum naiba pot atâta, dar reușesc de fiecare dată. e ca și cum ceilalți abia așteaptă un premiu, oricât de mic, de nici nu mai contează pentru ei efortul să-l obțină. asta să nu scrii, rămâne între noi.
– deci ce faci dacă obosește omul?
– îi spun adevărul.
– care adevăr?
– că e varză, că nu-i bun de nimic, că tot ce a văzut în mine a fost posibil datorită generozității mele, că nu-mi plac oamenii care obosesc ușor, că dacă ar vedea clar ca la început le-ar fi suficient să-si încarce bateriile, de astea..
– doamne! și te cred?!
– cum adică doamne? cine e doamne? oricum, mai ai doar o intrebare.
– du-te, mă, dracului!
– vezi că deja nu mai vezi clar. te-am mirosit eu că nu-i nimic special de capul tău.
foto credit Bucu
My Cookies 