Coming out-ul Coaliţiei

Foto Bucu, album Lumini&Umbre

Coaliţia pentru Familie este, la prima vedere, un grup eterogen format din câţiva oameni cu oarece notorietate şi câteva ong-uri afiliate, unele cu nume ciudate, fără un ecou real în viaţă publică, dintre care doar ProVita este o asociaţie cu activitate recunoscută. Este evident că fără sprijinul şi intervenţia altor factori,  de exemplu BOR, care a pus la dispoziţie resurse imense de oameni şi logistică, iniţiativa coaliţiei nu ar fi avut cum să adune cele trei milioane de semnături necesare schimbării unui text din Constituţie. Nu mi-am propus să discut modul în care au fost strânse semnăturile, cea mai mare parte a semnatarilor s-au lăsat convinşi de reprezentanţii bisericilor, alţii au fost conduşi de homofobie, mesaje simpliste transmise cu efect sau de spectrul unei lumi în care nu se regăsesc, dar foarte puţini ştiau ce înseamnă sau ce reprezintă organizaţia în sine.
Până la emisiunea de pe TVR, “Recurs la morală”, coaliţia a acţionat tăcut,  o strategie door to door, în scopul de a minimiza pierderile şi prejudiciile potenţiale, folosindu-se de complicitatea BOR, a politicienilor şi de lipsa de reacţie a societăţii civile, confruntată cu un fenomen căruia, iniţial, nu i s-a dat prea mare importanţă. Revin cu obstinatie la emisiunea respectivă pentru că este prima lor apariţie publică într-o încercare de dialog televizat, de aceea, cunoscând modul lor de operare, ieşirea în lumina reflectoarelor a fost o surpriză de proporţii, un adevărat coming out of the closet, o demascare publică prin expunerea de idei şi prin recunoaşterea publică a adevăratelor intenţii. Întâmplător sau nu, în grupul celor cinci participanţi la emisiune din partea coaliţiei se regăsesc direcţiile de acţiune ale Cpf şi acoperă oarecum complet plaja diversă de profiluri ale semnatarilor şi ale eventualilor votanţi la referendum. Devine evident că avem de-a face cu un fenomen social cu multe implicaţii şi ramificaţii care depăşesc graniţele şi interesele statului român, intrând într-un trend care se manifestă de ceva timp la nivel european.
1.Conservatorii sunt cei pe care Cpf se bazează din punct de vedere politic. Pe lângă tendinţa spre autoritarism, în multe cazuri avem de-a face cu simpatii naziste sau legionare iar discuţiile cu acest gen de susţinători sunt dominate de un anumit tip de abordare reprezentat prin agresivitate verbală, mod provocator de interpelare şi tentative de intimidare. Pe lângă partidele din România, cu evidentă tentă conservatoire, coaliţia este sprijinită de mulţi nostalgici din diaspora, emigranţi economici, în general cetăţeni români care s-au adaptat mai greu la condiţiile de trai occidentale ale ţărilor de adopţie. Pe această filiera şi prin acest tip de reprezentanţi s-au stabilit contacte si legături cu organizaţii de dreapta sau extremiste care funcţionează în zona europeană.
2. BOR s-a aflat neoficial în spatele strângerii de semnături deşi persoane implicate în campanie au spus că au fost instruiţi să nu implice biserica ortodoxă. Declaraţiile publice şi oficiale ale BOR sunt contradictorii, iniţial biserica ortodoxă s-a dezis de implicare în campanie, apoi şi-a declarat adeziunea vizavi de acţiunea schimbării textului de lege în Constituţie ca în final să apară un reprezentant al bisericii în calitate oficială de membru al coaliţiei la dezbaterea publică . Nu este de neglijat nici sprijinul pe care biserica rusă l-a confirmat prin declaraţii şi prin reprezentanţii săi. Pe de altă parte, BOR a devenit foarte sensibilă la atacurile din online şi învinuirile din presă, dând comunicate şi exprimând un punct de vedere oarecum nesigur. Dată fiind influenţă bisericii în zone în care online-ul e inexistent cât şi logistica de care dispune în teritoriu, direcţiile de acţiune trebuie să se îndrepte spre conducerea centrală, ştiut fiind că BOR acţionează că o unitate de sine stătătoare, cu reguli şi dispoziţii interne care sunt puse în aplicare în teritoriu. Este destul de evidentă tendinţa BOR de a se amesteca şi a influenţa decisiv politica internă şi externă a statului laic românesc dar această dorinta de teocratie este percepută ca un fapt negativ de o mare majoritate a cetăţenilor de rit ortodox.
3. Cultele neoprotestante au un mod separat şi specific de acţiune. Spre deosebire de credincioşii ortodocşi, inegali ca loialitate şi cu o prezenţa oarecum de circumstanţă, cultele beneficiază de o plajă în creştere de votanţi disciplinaţi şi înrolaţi, de logistică şi de finanţări pe filiere americane. Mitingurile coaliţiei s-au desfăşurat după un pattern recunoscut, în nota specifică a adunărilor neoprotestante, incluzând în spectacol reprezentanţi ai celorlalte biserici traditionale. Ei sunt responsabili pentru reclamă şi răspândirea de informaţii prin mijloace specifice şi tot ei sunt specialişti în a produce efecte senzaţionale prin prezentarea şi mediatizarea unor cazuri din presa internaţională. În felul acesta urmăresc un dublu scop, câştigând adepţi şi notorietate în spaţiul public românesc.
4. Homofobii reprezintă, se pare, un procent destul de mic dar sunt vocali, agresivi şi ies usor in evidenta. Influenţa occidentală şi alinierea la legislaţia europeană, tot mai favorabilă şi mai permisivă în ceea ce priveşte minorităţile, tind să izoleze atitudinile homofobe şi să aducă o umbră de ilegalitate asupra acţiunilor care vizează inegalitatea de gen. Ieşirea la rampă, la vedere, a organizaţiilor LGBT este un fapt pozitiv şi va aduce o familiarizare şi o sensibilizare a publicului vizavi de multiplele probleme cu care minorităţile se confruntă în mod real.
5. Tradiţionaliştii sunt cei care au semnat din perspectiva unui status provenit din confruntarea cu noile valori produse de evoluţia social-culturală. Ei sunt cei care acţionează în virtutea susţinerii cadrului presupus restrictiv, dar moral şi tradiţional al căsătoriei, al “normalităţii” impuse. Sceptici şi în general, refractari la schimbări şi la progres, opun modernismului o tendinţa excesivă spre folclor, istorie şi o supraevaluare a tradiţiei. La semnatarii din această categorie se constată şi o exacerbare a naţionalismului, reprezentată prin exprimarea unor atitudini anti UE şi antiglobalizare.
Schimbarea în Constituţie pe care Cpf o vizeaza, se înfăţişează, în felul acesta, ca o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri şi vizând zone esenţiale de politici publice, interne şi internaţionale. Înafara referendumului preconizat, încercările de contracarare a efectelor pe care coaliţia le produce în spaţiul public românesc ar trebui să ţină seama de acest tip de defalcare prin particularităţile şi specificitatea fiecărei categorii participante la acest proces.