Poveste cu samurai şi moralitatea de fb

Foto Bucu, album Lumini&Umbre

Un samurai se plimba odată printr-o pădure. Codrul e frate cu samuraiul, asta ştim toţi cei care am citit Shogun în vremurile cele de demult în care cărţile se procurau pe sub mâna. Revenim, samuraiul se plimba liniştit rememorând legile codului bushido cu cele opt principii ale sale, vi le aduc aminte : corectitudinea, curajul, milostenia, politeţea, onestitatea, onoarea, loialitatea şi caracterul. Într-o poiana a întâlnit un alt samurai sau, cel puţin, asta părea să fie, avea haine la fel, cele două săbii, ba şi nişte decoraţii atârnate pe deasupra. S-au aşezat pe iarbă, au început să povestească despre cod şi alte alea, punându-se de acord că datoria, dreptatea şi onoarea sunt chestiile cele mai importante pentru care merită să trăieşti şi bineînţeles să mori, dacă e cazul, fiindcă e evident că nici un samurai nu ar putea supravieţui unei minciuni, încălcări de cuvânt sau unei conduite eronate.
La subiectul “standardul moral este absolut, nu e un subiect supus dezbaterii sau justificărilor de tot felul” au avut o divergenţă şi au hotărât să rezolve problema cum altfel, prin luptă dreapta. Primul samurai l-a învins fără probleme pe cel cu decoraţii, avea lupta şi bushido în sânge şi în ochii oblici. După obicei, s-a întors apoi cu spatele să mulţumească cerului dar samuraiul decorat a luat un topor şi I l-a înfipt în spate, fiindcă pentru el era importantă doar victoria lui. Cu preţul oricărei vieţi. Toată existenţa primului samurai, credinţa profundă în bine, devotamentul lui de om conştient şi adevarul care ii dadea puterea sa fie liber în alegerile lui, s-au dus pulii de suflet. La o cercetare mai atentă s-a dovedit apoi că samuraiul cu decoraţii era un tăietor de lemne deghizat, care furase uniforma şi îşi însuşise de ici, de colo informaţii despre cod pe care le repeta oricui stătea să-l asculte, fusese atât de convingător şi teoretiza atât de bine încât primise şi o decoraţie. Lumea samurailor s-a cutremurat fiindcă bushido fără corectitudine e ca samuraiul fără katana, un ansamblu de kimonouri colorate, coifuri lucitoare şi cam atât.
L-au pedepsit trimiţându-l în cel mai ruşinos loc posibil, la curtea Principelui Machiavelli, acolo unde scopul scuză întotdeauna mijloacele şi vieţile altora nu contează decât în măsura în care satisfac amărâtă lui de viaţă propie. Samuraiul cu corectitudinea făcută zdrenţe a supravieţuit însă şi a ajuns până în zilele noastre. Se crede influencer pe facebook.