Dansul era expresia durerii, dihotomia a două trupuri încătuşate unul într-altul, separate de dorinţa fiecăruia de a se mişca independent. Inlantuitul celor doi pornit de la bază spre mijloc părea dubios din cauza braţului dus spre afară, ca o dendrită tremurătoare a unui nerv singular. Un targ îndoielnic şi suspect, cu o dinamică curioasă de “scapă cine poate”